Crăciun fericit!

A venit şi primul Crăciun pentru bebele nostru. Nu ştiu cât şi-a dat el seama de ceea ce se întâmplă, a observat el mai multă agitaţie şi mai multă lume decât de obicei. I-am arătat bradul.. bineînţeles că i-au plăcut luminiţele în mod deosebit şi saloanele, pentru că foşnăie :) Moşul a venit mai repede pentru copiii mici.. în seara de Ajun :) L-am aşteptat împreună cu Ay şi Marc.. şi încă o fetiţă sau două.. sau un baietel care sunt pe drum.. sărbătorim la anul mai bine :)

Cred că mai apare un dinte.. că prea e mârâit bebe în ultimele zile şi roade tot ce poate.

Păpăm suc de mere şi am introdus şi morcov. Am încercat să-i dau măr copt, bine pasat, dar nu prea l-a agreat şi a vomitat puţin. Cred că textura mărului copt sau gustul nu i-au plăcut.. eh, mai încercăm mai încolo.. O să pregătesc zilele astea şi piure de fructe, să vedem cum reacţionează la ele. Şi urmează supica de legume şi apoi bag şi legume pasate în supă. O să notez reacţiile, ca să-i povestesc peste ani şi ani. Deocamdată nu am înlocuit nicio masă de lapte, sucul de fructe şi legume vine cam între mese şi mai mult de 25 ml nu a vrut. Îl alăptez în continuare, mai este lăptic şi încurajez proaspetele mămici sau viitoare mămici din jurul meu să facă tot ce pot ca să alăpteze. Eu cred că e mai mult decât "n-am mai avut lapte". Trebuie să mănânci mai des şi mai puţin, nu mai rar şi mai mult atunci când alăptezi, să nu te enervezi sau stresezi.. să fii relaxată, să fii una cu bebe şi atunci totul merge ca pe roate. Natura are grijă, dar mai trebuie ajutată pe alocuri.

Nah, fiecare face cum poate, cum vrea.. ideea e că trebuie să te străduieşti puţin, să ai grijă de tine, să nu răceşti şi să iei medicamente interzise de exemplu.

Chestii faine..

Zilele astea am cam stat pe youtube :D şi-am ascultat cântecele de Crăciun, colinde cântate de diverşi.. iar unele au avut un efect deosebit asupra lui bebe..

Şii-am mai găsit o variantă a cântecelului nostru ce leagăn - Brahms' Lullaby.. tre să-l învăţ şi pe ăsta.. că tare e fain :) Şi încă o variantă cântată de Jewel.

Despre primele alimente solide am găsit un filmuleţ interesant..

Şi-am pregătit o reţetă învăţată de la naşa noastră de căsătorie.. îi zicem prăjitură Nancy. O să scriu şi reţeta mai târziu.. ca s-o am la îndemână, oriunde aş fi.

Am păpat suc de mere..

Deci, eu am ales prima variantă de care povesteam ieri. I-am dat suc de mere între masa de la 10 şi cea de la 13. S-a strâmbat puţin, dar a mâncat tot ce i-am dat, adică aproape 3 linguriţe.. dacă socotim şi ce e pe baveţică.

Mâine tot măr, 5-6 linguriţe. Şi apoi probăm şi sucul de morcov. Dacă îl refuză o să-l amestec cu sucul de mere şi dacă nu-l vrea, mai încercăm mai încolo. Peste 2 săptămâni trecem la măr pasat crud sau copt în cuptor - îi ofer ambele variante. Şi-apoi mai vedem noi.

Şi în toată nebunia asta cu mâncarea, cu ce începem, cum va reacţiona.. am uitat să notez că bebe mai are un dinţişor.. şi am prins un moment în care se pot vedea puţin. Al doilea dinte ne-a dat mai mult de furcă, dar a ieşit.

Mâncăm şi noi altceva?

Am ajuns şi la acest moment - diversificarea.

N-are rost să enumăr zecile de site-uri şi sutele de păreri despre primele alimente la bebe.. e clar, fiecare are altă părere.. şi de câteva ori m-am întrebat "oare cum să fac să fie bine?".

Răspunsul e simplu.. ne adaptăm. Încercăm de toate.. bineînţeles fiecare la vremea lui.

Cu ocazia documentării pe această temă am dat iar de tot felul de mămici, unele care aplică tot ce zice medicul fără să comenteze (şi rău fac), alte mai cer o părere şi de la alte mămici sau medici. Eu n-am aplicat ce-a zis doctoriţa noastră, deşi îmi place cum gândeşte şi o respect.

Ea mi-a recomandat să încep cu sucurile de acum o lună.. ca până ajungem la 6 luni să fie deja obişnuit cu gusturi noi şi să începem să păpăm mai multe alimente noi. PediatrA de la spital ne-a recomandat să alăptez până la 6 luni şi aşa am făcut. Fiecare femeie pe care am întălnit-o în această perioadă m-a întrebat dacă alăptez şi fiecare m-a încurajat s-o fac până la 6 luni, dacă pot. Am avut lapte (şi încă mai am) şi am alăptat exclusiv la sân şi încă alăptez. I-am dat mai dat şi ceai de fenicul sau Baby Calm când trebuia să-i dau calciul, dar cu linguriţa. Şi-am mai povestit eu că deja îmi conduce el mâna cu linguriţa la gura lui. Şi n-o mai respinge.. Chiar deschide gura larg, să intre bine linguriţa.. şi o "savurează".

De câteva zile mă pregătesc emoţional.. poate mă stresez prea mult, dar vreau să fac cum e bine pentru bebe. Nu am început mai devreme pentru că bebe încă nu stătea singur în funduleţ, pentru că funcţiile intestinului nu erau îndeajuns dezvoltate şi pentru că de puţin timp a devenit curios şi atent la noi când mâncăm. Semne că ar trebui să păpăm şi altceva decât lapte mai sunt.. întinde mâna spre mâncare.. ne-a văzut pe noi şi vrea şi el.

Site-urile româneşti preiau aceleaşi informaţii, nu ştiu de unde. Se aplică şi de data asta. Le traduc şi gata. Site-urile străine se străduiesc mai mult :) Conţinutul diferă. Americanii recomandă cerealele de orez că aliment de început şi ca moment - seara. Pentru că laptele nu mai e îndeajuns pentru bebe şi cerealele amestecate cu lapte sunt mai săţioase şi bebe poate dormi toată noaptea. Tot pe site-uri din America am găsit recomandări că se poate începe cu banană pentru că are gust dulceag, un gust pe care copii îl ştiu deja.

Site-urile de la noi şi medicii pediatri recomandă să începem cu suc de fructe sau legume. În prima zi 2-3 linguriţe şi apoi creştem cantitatea până la 30-50 ml pe săptămâna, dar nu mai mult de 150 ml/zi. După ce s-a obişnuit cu un fruct, putem introduce alt fruct şi apoi amestec de fructe.

Fructele au efect laxativ şi de aceea trebuie urmărit scaunul bebeluşului pentru a vedea care fructe provoacă probleme. Cele mai multe site-uri recomandă sucul de mere sau de morcovi.

După 8 luni se pot da sucuri de pere, mandarine, portocale, grepfruit sau ananas.

Fructele cu seminţe, ca zmeura, căpşunile sau kiwi e recomandat să fie date după 1 an, pentru că pot provoca reacţii alergice. Noi oricum le aşteptăm pe cele adevărate, crescute la bunica în grădină, care au gust.. şi numa' bine că bebe împlineşte 1 an în acea perioadă.

Am notat că trebuie să-i dau suc proaspăt stors, doar în căniţa lui, la temperatura camerei.

Am mai găsit şi nişte informaţii cam contradictorii.. unii zic că trebuie să-i dau sucul undeva, în prima parte a zilei, între mesele de lapte, alţii în timpul mesei de lapte.. înainte de a termina.

Vedem mâine.

6 luni deosebite..

Mă repet.. pentru că am mai avut un post cu acelaşi titlu.. Dar, ăsta e adevărul :)

Avem 6 luni astăzi. Am mai bifat un control la medic.. ca să putem face vaccinul. Bebe are 8.430 g şi 73 cm. Măsuratorile de la cap şi corp nu le mai ştiu şi bebe doarme acum când scriu eu..

S-a bucurat s-o vadă pe tanti doctor.. şi n-a plâns deloc şi am înţeles că sunt destul de dureroase injecţiile alea. Cred că la vaccinul de 1 an o să fie mai greu, că înţelege deja ce e aia durere şi că tanti aia o provoacă.

În rest suntem bine.. şi noi şi bebe. Bebe cred că pregăteşte şi dinţişorul 2.. după-masa e mai mârâit, bagă tot în guriţă.. dar febră n-a făcut.

Ne pregătim şi noi de sărbători.. căutăm cadouri pentru finuţa noastră, pentru bebe, pentru bunici, pentru unchi şi mătuşi si prieteni dragi. Are cineva sugestii de cadouri? :)

Dintii...

Ştiu că se zice "cu cât ies dinţii mai târziu, cu atât vor fi mai buni/ mai sănătoşi / mai frumoşi". Ceva adevăr este acolo, pentru că dacă apar târziu, se pot strica mai târziu. Ce înseamnă devreme sau târziu în cazul ăsta? O erupţie precoce înseamnă că dinţii de lapte apar înaintea vârstei de 4 luni, iar cei definitivi cu un an înaintea termenului normal (aproximativ pe la 5 ani). O erupţie tardivă înseamnă cu un an după termenul normal pentru dinţii definitivi şi tot ce apare după 10 luni pentru dinţii de lapte. La cei mai mulţi copii, dinţişorii apar în jurul vârstei de 6 luni.

Printre cunoscuţii noştri cu bebe.. la unii au apărut la 8 luni, la alţii încă nimic, deşi au puţin peste 9 luni.

Găseşti pe net şi prin cărţi scheme şi reguli legate de ordinea apariţiei dinţişorilor. Dar, trebuie precizat şi de data asta.. fiecare copil e unic, la fel şi dinţii lui.. Medicii stomatologi au infirmat teoria conform căreia dinţii care apar mai devreme, n-ar fi aşa de buni / puternici. Contează mai mult moştenirea genetică şi felul în care îi îngrijeşti de la început, mai ales pe cei de lapte.

Din cele citite până acum, am tras o concluzie.. toţi "scriitorii" de articole spun că mamele nu prea dau importanţă dinţişorilor de lapte pentru că "oricum pică". Se poate să fi fost aşa mai demult, datorită lipsei de informaţii şi a timpului alocat creşterii copilului. Eu vreau să cred că mămicile de azi sunt mai atente cu pruncii lor, îi învaţă de mici să se spele pe dinţi şi au grijă la cantitatea de zahăr din alimentaţie.

La noi, mugurasul apărut acum 2 zile a venit la aproape 6 luni.. deci nu-mi fac griji că ar fi venit prea repede.. mi-era teamă doar de episoadele faimoase care preced acest eveniment - mârâială, agitaţie, febră. Dar am scăpat de data asta. Acum masăm gingia de lângă vârful dinţişorului apărut pentru că simt că şi al doilea e pe drum. Se pare că nu am ştiut să-l descopăr pe primul, deşi l-am verificat zilnic.. Al doilea nu cred că ne mai ia prin surprindere :)

Dinţii sunt extrem de importanţi pentru viitorii dinţi (pierderea unui dinte de lapte poate duce la probleme ortodentice), pentru alimentaţie (pentru muşcat şi mestecat), pentru dezvoltarea limbajului (cu ajutorul dinţilor poate pronunţa toate literele / silabele / cuvintele) şi pentru încrederea în sine a copilului (dinţi cariaţi sau lipsa lor pot da motiv de glume celorlalţi copii).

Deci, lista de cumpărături trebuie actualizată - periuţă de dinţi.

Şi dacă tot nu l-am obişnuit cu biberonul, nu cred că ne apucăm de acum să-i dăm seara, la culcare un biberon de liniştire. Încă mai am de citit despre cariile de biberon, prima vizită la stomatolog şi metode de prevenire a problemelor.

Premiere..

Oare cu care să încep?

Bebe are 5 luni, 3 săptămâni şi 4 zile si azi am observat că un dinte îşi face loc în gingie, ca să iasă la suprafaţă.. Incisivul central stâng se vede puţin şi se simte când pui degetul. Speram să mai amânăm momentul, ca să aibă dinţi puternici.. dar las că avem noi grijă de ei.. îi spălam, îi periem să fie frumoşi şi sănătoşi.

Când să mă mai interesez de jucării de ros, de geluri calmante? Că dinţii lui au hotărât că trebuie să iasă. A ros chestii, dar parcă nu mai mult ca de obicei.. Şi nici n-a salivat mai mult ca până acum. Acum, că am observat dintele, parcă duce mereu mână la guriţă :) Febră n-a avut, mârâit n-a fost.. şi nici gingii roşii, că m-am uitat la el în fiecare zi.. Sper să fie la fel şi cu restul.

Starea lui nu pare schimbată.. E mai tot timpul zâmbăreţ şi vorbăreţ. S-a manifestat şi azi, când am ieşit cu toţii în oraş la masa de prânz.. adică la cantina la care mănâncă Rudi când nu are pachet de acasă :) Un loc fain, o grămadă de feluri de mâncare, nu ştii pe care să le alegi.. şi destul de ieftin pentru zona în care e.. Nu se compară cu multe cantine din Bucureşti.

Tot azi am fost şi prima dată cu metroul în Budapesta.. La fel.. nu se compară cu Bucureştiul, dar de data asta.. 1-0 pentru Bucureşti, pentru că acolo metroul este mai modern, mai frumos, mai silenţios.. mai multe scări rulante, că să coborî sau să urci.. Budapesta are tot sistemul diferit.. Cumperi bilet, de secţiune (3 staţii) sau un drum.. Compostezi şi coborî.. nicio barieră. Dar te verifică la coborîre. Metroul circulă la 2-3 minute. Staţiile sunt destul de scurte. Şi surpriza a fost că am putut ajunge la Duna Plaza mall direct de la metrou fără să mai ies la suprafaţă :) Chestia asta se întâmplă în multe locaţii - la piaţa Lehel, la mall West End.. şi cred că mai sunt şi altele.

Şi tot azi, bebe a stat în cărucior în funduleţ.. toată plimbarea prin magazin. De obicei stătea sprijinit şi de cele mai multe ori adormea imediat ce dădeam de caldură. Dar azi s-a prins cu mânuţele de marginea căruciorului şi s-a ţinut bine, să nu mai pice pe spate. Până a adormit.. E cald, muzică în surdină, căruciorul leagănă şi aduce somnul :)

S-a întors singur pe burtică..

Azi dimineaţă l-am găsit pe burtică.. s-a întors singur-singurel, stătea frumos sprijinit pe braţe cu capul sus.. gângurea el ceva acolo ca să ne trezim să-l vedem. Era aşa drăguţ cum se uita la noi, parcă mândru de el.. c-a reuşit singur să se întoarcă. Poza nu prea arată asta, că se mişcă întruna..

Zilele astea parcă face tot mai multe chestii. Stă tot mai bine în funduleţ, se mai bălăngăne în dreapta şi-n stânga, dar e pe drumul cel bun. Mai nou adoarme aşa dintr-o dată, în timp ce-l ţinem în braţe sau în timp ce se joacă. Acum 2 săptămâni a adormit în braţele lui tati în timp ce el se uita la formula 1. Cred că zgomotul maşinilor a fost de vină. Însă alteori mie mi se pare că nu dă niciun semn de somn, şi pac.. îi cade capul în faţă.. se trezeşte un pic şi iar adoarme.. :)) A mai adormit molfăind jucăria.. Şi încet-încet o să mai notez momente din astea.

(niciun subiect)

De multe ori mă apuc să scriu şi cineva se trezeşte şi salvez pentru mai târziu.. De cele mai multe ori şterg tot pentru că nu mai ştiu ce vroiam să zic :) Îmbătrânesc şi mă lasă memoria.

Nici acest post nu ştiu de ce l-am început.. vreau să zic ceva, însă trebuie să-mi mai caut cuvintele.

Citesc câteva bloguri, le urmăresc de când am aflat vestea cea mare.. şi mesajul e acelaşi: copilul nostru e cel mai bun, cel mai frumos, cel mai deştept etc. Toţi părinţii îşi văd copilul că fiind perfect. Chiar dacă plânge şi-i duce la exasperare uneori :) Şi pentru noi este copilul care ni se potriveşte. Ne uităm uimiţi la el câte a învăţat să facă, cât de mult a crescut.. şi încă ne mai vine să ne ciupim, să vedem dacă ne trezim din vreun vis. Râdem în fiecare zi cu el.. şi asta ne dă şi nouă putere şi pentru mâine.. Tot povesteam că vorbeşte.. am prins recent şi un moment de-al lui să-l punem la păstrare.

http://www.youtube.com/watch?v=rkCYTfPhfew

Povestesc cu alte proaspete mămici despre una despre alta.. ne mirăm de câte chestii auzim şi ne punem de acord că unele ar trebui supravegheate :) Nici eu nu sunt atotştiutoare şi am un milion de chestii de învăţat şi probabil par începătoare faţă de altele, dar dacă nu ştiu ceva întreb sau citesc. Fac multe chestii pentru că aşa simt.. De exemplu, îl ţin departe de parcuri. Pentru că e încă mic şi pentru că sistemul lui imunitar e încă în dezvoltare. Nu-i pot da echinaceea sau alte chestii naturiste. Şi nici nu-l pot băga într-un glob de sticlă. Tocmai ieşitul afară îl poate ajuta să-se dezvolte sistemul imunitar, însă trebuie să fac asta cu grijă. Chiar azi îmi zicea o prietenă de o mămică de bebe de 6 luni care-şi scoate copilul afară doar în week-end. Noi l-am scos după prima săptămână. Mai întâi câte puţin.. că era super cald şi seara.. şi-apoi.. cât mă ţineau picioarele. Şi aşa ne-a recomandat şi medicul.

Eu am greşit la început ţinând bebele cu căciuliţa în cap în casă. Astă-vară aveam aerul condiţionat pornit pe hol şi mi-era teamă să nu răcească.. deşi cu greu reuşeam să scădem temperatura până la 26 de grade în cameră. Rudi mă tot întreba "cât îl mai ţinem cu căciuliţa în cap?" şi atunci am citit că trebuie să stea fără, mai ales dacă temperatura din cameră nu scade sub 20 de grade. Îi faci mai mult rău dacă-l ţii cu căciuliţa în cap în casă.. aşa transpiră şi poate răci. Se ştie că bebeluşii trebuie să înveţe să-şi regleze temperatura.. şi cu căciuliţa în cap, oricât de subţire ar fi.. e cam greu. Acum îi mai pun căciuliţa după băiţă.. până adoarme.. pentru că nu folosim uscător de păr pentru firele lui rebele :)

Copilul trebuie să poarte căciuliţă iarna când iese afară şi vara o pălăriuţă care să-l protejeze de soare. Cine are aer condiţionat trebuie să-l oprească cu 20-30 de minute înainte de a ieşi afară, pentru că nu e ok pentru bebe să iasă de la 23 de grade la 30.. e bine să fie făcută o trecere termică. Şi la fel şi invers.. nu ieşim de la 23-24 de grade la 10 dintr-o dată.. Eu am îmbrăcat bebele pentru ieşit şi am deschis geamul.. să vină răcoare de-afară.. sau l-am îmbrăcat pe jumate şi restul la uşa blocului.. E posibil să-l fi înfofolit câteodată, dar aşa am simţit.

Nah.. fiecare face cum ştie, cum vrea sau cum a fost învăţat. Nu aş vrea să judec pe nimeni :)

O altă problemă e cu mine.. când vine vorba de lăsat bebele cu altcineva. Când o să vină clipa şi-o să trebuiască să-l las cu cineva mai mult timp.. o să-mi fie mie cel mai greu. Poate bebe nici n-o să observe că nu sunt în zonă, dar eu o să fiu praf. Mintea mea ştie ce e de făcut.. dar e mai greu de aplicat. Când era mai micuţ l-am mai lăsat cu bunicii. Hmm.. parcă simţea că sunt plecată şi se trezea şi începea să plângă şi nimic nu-l oprea. Aveam grijă să fie burta plină, plecam după ce adormea.. şi mă gândeam că cel puţin o oră va dormi, la fel că în zilele precedente.. De unde atâta noroc? :) În 15 minute după ce plecam deja suna telefonul şi nici nu trebuia să răspund şi ştiam despre ce e vorba. Ăsta era un moment când mă simţeam foarte vinovată, că am plecat fără el. Şi de-atunci vine peste tot cu noi. Eu, noi.. vrem să creştem un băieţel sigur pe el, care ştie să ia decizii.. şi să nu fie unul mămos. Dacă ne luăm după zodia în care s-a născut ar trebui să-mi fac griji pentru că va fi prea independent :) Dar, mai aştept până iese la iveală vreo caracteristică din zodie. Pentru viitorul lui, trebuie să înveţe de la noi că trebuie să fie şi independent. Acum are momente când se joacă singur.. e concentrat la jucărie, la mâinile sau la picioarele lui. Vom învăţa pe parcurs cum stă treaba.

Şi am hotărât că bebele va sta cu bunicii, unchii şi mătuşile pentru perioade scurte de timp. Nu-l uităm acolo. Bunicii, trebuie să se bucure de nepoţel, să-l răsfeţe (cu măsură), dar apoi se întoarce la noi. Noi suntem părinţii lui, noi avem grijă de el. Bunicii au fost părinţi, acum nu cred că mai au energia necesară să se ocupe de un copil curios, energic. Şi nici n-ar fi corect faţă de ei.

Şi nici nu cred că aş rezista fără el.

La plimbare..

Astăzi cred că a fost prima zi de toamnă adevărată.. Totul mohorât în jurul nostru şi câţiva stropi de ploaie.. Şi bebe pare cam înfofolit, dar nu e :)

5 luni şi jumătate

De-acum începem să simţim că avem bebe. Mă refer la faptul că nu-l mai putem lăsa nici o secundă singur nesupravegheat. Noi îl mai puneam în perna lui şi puteam merge liniştiţi să bem un pahar cu apă, să punem de-un ceai. Eh, de-acum gata. Trebuie pus într-un spaţiu securizat. Se întoarce pe ambele părţi, se pune pe burtă sau dacă stă sprijinit în funduleţ se apleacă în faţă.. să-şi mănânce degetele de la picioare :) Plus că vociferează mai mult, are şi el ceva de zis.. Vorbeşte pe limba lui. Şi se prinde de tot ce apucă, mai ales de faţa noastră.. cu precădere de nas, de obraji sau de păr. Voi rămâne fără păr în curând. Şi-aşa îmi pica destul de mult, acum mai ajută şi bebe. Dar am observat că îi place să se joace cu părul nostru.

Şi de vreo săptămână şi ceva se culcă şi mai târziu. Probabil că noi suntem de vină, pentru că ne culcăm destul de târziu.. şi atunci vrea şi el să fie ca noi. E adevărat că nu am prea respectat ritualul: băiţă - papa - somn şi trebuie neapărat să-l ţinem, pentru că nu e ok ca un bebe de vârsta lui să se culce după 23. O fi o perioadă de-a lui, cine ştie? Până aflăm.. tre să fim atenţi. În rest, n-are treabă.. ziua doarme în 3-4 reprize. Câteodată mai lungi, alteori doar de 40 de minute. Mănâncă bine, goleşte sânii şi avem ore fixe de papa, pe care el şi le-a făcut. Prima masă e undeva pe la 6, nu e complet trezit şi adoarme în 12 minute la loc. Urmează altă masă pe la 9.30 şi câteodată doarme şi după masa asta, cam vreo oră (profit de asta şi scriu pe blog). Apoi pe la 13 păpăm iar.. şi ieşim la plimbare pe la 14.. şi după 20 de minute de mers legănat în cărucior (caut trotuare cu dale) adoarme. În timpul ăsta fac şi cumpărături. Am avut noroc şi de vreme bună până acum.. şi ne-am plimbat şi 2 ore. Pe la 17 mănâncă iar şi îl pun în leagăn şi mă apuc de pregătit masa noastră de seară. Pe la 18 începe să fie mârâit şi încerc să-l adorm, dar nu iese întotdeauna :( Dacă adoarme e ok.. şi astfel putem mânca şi noi liniştit, dacă nu.. mâncăm pe fugă. Uneori doarme şi o oră jumate şi atunci nu-l trezesc pentru băiţă.. de asta ziceam că nu respectăm ritualul aşa cum ar trebui. Mai întârziem cu băiţa.. Am făcut şi la 19.45, dar şi la 20.45. Sper să ne reglăm cumva. Urmează papa după băiţă.. şi uneori adoarme, alteori are chef de joacă. Când adoarme, se trezeşte după 30-40 de minute.. şi atunci vrea să ne jucăm. Şi aşa ne prinde 11-12 noaptea câteodată.

În săptămâna care se încheie am avut o premieră.. I-am dat biberon pentru prima dată. La început n-a prea ştiut el care-i faza cu chestia aia, dar s-a prins.. şi l-a acceptat. Am pus ceai de fenicul şi i-a plăcut. Până acum ceaiul era doar cu linguriţa, când era nevoie. Biberonul a fost aşa de test, pentru că îi dau în continuare cu linguriţa, deja îmi prinde el mâna şi mă ajută să-i bag linguriţa în gură :) E clar că de multe ori conţinutul ajunge pe baveţică, dar.. mă ajută. Mă gândesc că mai puteam aştepta puţin şi îl treceam direct pe cană. Asta e.. trebuia să încercam şi noi biberonul. Şi vrem să-l folosim când suntem plecaţi de acasă, dacă îl doare burtica.

Alte ştiri?

Am ajuns la 64 kg, nu ştiu cum.. pentru că mănânc seara destul de mult, mai ciugulesc ceva înainte de culcare.. şi toată ziua mănânc. Probabil contează ce mănânc. Cât am stat cu părinţii, mâncam destul de multă pâine. Şi nu mă puteam abţine, pentru că era pâine caldă, atunci scoasă din cuptor.. şi la cât de bine mirosea.. şi asta contribuia şi la menţinerea kilogramelor mele. Acum mănânc cam 3-4 felii pe zi de pâine integrală sau ce avem. Plus mişcare în fiecare zi. Aproape 2 ore de plimbat înseamnă ceva mişcare :)

Am mai scris de bebe când a împlinit 5 luni că este peste ce scriu unii domni sau unele doamne. Cred că ar trebui să precizeze şi ei undeva, într-o notă de subsol, că e foarte ok, că bebeluşii hrăniţi exclusiv cu lapte matern pot depăşi valorile lor. Sunt mândră că am reuşit să-l alăptez până acum şi sper să reuşesc cât mai mult şi de-acum înainte. Am mai zis şi mă voi repeta de fiecare dată când îmi aduc aminte..

şi l-am prins..

..cu piciorul în gură!

De vreo 2 zile bebele nostru are o ocupaţie nouă.. să bage degetele de la picioare în guriţă! A fost mai greu să-i fac poze, pentru că atunci când vede aparatul se opreşte din tot ce face. Dar acum am dovada.

Ieri mi s-a părut că a mai articulat 2 silabe.. ceva de genu "be-be" sau aşa am înţeles eu. A mai scos şi un "fuu" şi continuă cu "aiii".

Bebe are 5 luni!

La multe-multe luni bebe!

Poate am mai zis.. şi sigur o să mai zic.. dar ne bucurăm foarte tare că el este bebele nostru. Ne-a făcut viaţa mai frumoasă, mai veselă, mai plină.. mai completă! Sperăm să fim părinţi mai buni mâine şi în fiecare zi, să-i arătăm ce e mai frumos şi mai bun pe lumea asta.

Şi.. mă duc să-l hrănesc :)

Ne apropiem de 5 luni

Ieri, 3 noiembrie s-a împlinit 1 an de când au apărut 2 liniuţe pe test. Bebe avea 9 săptămâni şi io nu am ştiut de el.. :) Acum are 22 săptămâni după cele 39 de sarcină. Şi se schimbă în fiecare zi. Deja are câteva rostogoliri la activ. A învăţat cum e şmecheria.. îşi face avânt şi gata. Deocamdată a reuşit rostogolirea pe partea stângă. Câteodată iese bine, alteori mânuţa stângă rămâne captivă sub corpul lui.. şi atunci cere ajutor. Am mai observat că îi place să doarmă pe partea stângă, că şi mie. "Vorbeşte" mai mult în fiecare dimineaţă, ne dă trezirea la 8.30. Parcă aud mai multe sunete, mai variate. Am trecut de la "eeee" şi "aaaa" la "cccîîî" şi "daaa" şi "gggîî".

Luni, am vizitat medicul pentru un control de rutină şi altă doză de vaccin. Bebe se ţine bine. Are 68,5 cm şi 7650 g. Tot citind chestii pe net, am dat de un fel de calculator şi grafice de creştere a bebeluşului. Aşa orientativ. Mark este cam peste ideal. Dar e sănătos şi asta contează.

L-a văzut şi un medic oftalmolog.. şi e ok. Strabismul o să treacă în curând, nu tre să ne facem griji. Pentru asta facem exerciţii de mai multe ori pe zi.. (aşa scrie şi în cartea "Mama şi copilul" de soţii Căpraru. Mă ghidez de multe ori după cartea asta. Chiar dacă e scrisă acum aproape 30 de ani, unele chestii se aplică şi acum.

Iar dermatologul ne-a zis să-l dăm în continuare cu Fucidin pe mânuţă şi o să treacă. Să vedem când. Ne-a mai dat o cremă şi pentru cojitele din cap, care au început să apară de vreo 2 săptămâni, de când a început şi părul să cadă.

Pe la 3 luni am avut un moment când am avut impresia că nu îi mai ajunge laptele.. Era un puseu de creştere. Acum e posibil să aibă iar un puseu de creştere.. Teoretic acuşa împlinim 5 luni, practic.. are peste 5 luni jumate dacă numărăm săptămânile de la naştere. Cu ocazia asta mă pregătesc cu informaţii despre diversificare. Nu mai putem amâna mult momentul.. peste 2-3 săptămâni vom începe cu suc de morcov, suc de mere şi portocale. Urmează şi supa şi alte amestecuri dubioase pentru noi, dar gustoase pentru bebe.

Iese la iveală tot mai mult din personalitatea lui. Şi sper să fie genul copilului fericit. Deocamdată dă semne că ar fi aşa.. Rar e plângăcios, dacă e îi este foame nu ne putem înţelege deloc până nu se umple burtica. Uneori se trezeşte plângând.. şi mă gândesc c-a visat ceva urât şi s-a speriat. Oricum sunt acolo, să-l liniştesc dacă este nevoie. Am citit şi despre metoda Ferber, să vedem dacă va fi nevoie s-o folosim.

Îi spunem "hello" şi lui Marc, bebeluşul unor prieteni născut pe 1 noiembrie, la Timişoara. Şi abia aşteptăm să ne jucăm împreună :) Până atunci, să creşti mare, să fii sănătos, voios şi să ai încredere în mami şi tati, pentru că se străduiesc să îţi fie bine.

100 postări despre bebe!

Postul trecut a fost al 100-lea.. Aş fi putut scrie mai multe, asta e clar.. dar, am scris cu plăcere, pentru mine, pentru noi, pentru bebe peste ani şi ani..

Nu-mi vine să cred că au trecut 4 luni jumate de când îl putem ţine pe bebe în braţe şi totuşi aproape că am uitat ce mic era, ce liniştit păpa şi apoi dormea el în pătuţ şi-l găseam în aceeaşi poziţie. Acum, îl găsim mereu în alte poziţii dimineaţa, se ştie că este bebe în casă.. şi nu din cauza căruciorului parcat în living, ci pentru că face gălăgie.. :) Vrea atenţie, vrea să ne jucăm, vrea să atragă atenţia asupra lui. Şi mai trebuie amintit că aseară a efectuat prima rostogolire de unu singur. Şi-a luat avânt şi gata, era pe burtă. Până acum se punea doar pe o parte şi stătea aşa. De-acum tre să fim cu ochii pe el şi mai mult. Se prinde de degetele de la picioare, se trage de ele.. Exersăm acum "eeeee" şi "uaaa". Trebuie să guşte tot şi cum muţi privirea în altă parte a şi băgat ceva în gură: mâneca, păturica, jucăriile etc. A început să ne apuce de nas, de gură, de ochi, de păr.. Îi place când imităm animale sau orice sunet nou. Iar când mănâncă tre să fie linişte, altfel se ridică, se uită la mine ca şi cum ar zice "linişte, încerc să mănânc" :)

Revin, mă duc să alimentez o burtică nerăbdătoare.

Luni avem control la doctor.. şi urmează tura a 2-a de vaccin. Noi am făcut toate vaccinurile cu întârziere.. aşa s-a nimerit. Pe de o parte a fost mai bine, că pe siropul pentru febră Nurofen pentru copii scrie că se poate administra după 3 luni. Sper să trecem cu bine şi de data asta, fără febră.

Alte ştiri.. bebe are 7,4 kg, iar eu 65,4 kg. Măsurători: 102 şold, 86 burtă şi 94 bust. Sunt cam departe de măsurătorile alea ideale, dar.. eu sper să ajung măcar la ale mele de dinainte de sarcină. Pe care nici nu le mai ştiu :D

Zilele trecute mi-am dat seama că a trecut deja un an şi aproape 2 luni de când nu mai am menstruaţie şi acuşa este un an de când am aflat de bebe. Ce mai trece timpul ăsta.

Şi tot la capitolul ştiri.. am primit decizia de aprobare a indemnizaţiei de creştere a copilului. Deci, la Arad se mişcă lucrurile mai repede. La o lună jumate după ce am depus dosarul a venit şi hârtia. Acum să vedem când intră banii. Poate de Crăciun :)

Ce cadou să-mi doresc?

Asta a fost întrebarea zilei de ieri. Şi răspunsul acelaşi.. nimic :)

Un copil îţi schimbă viaţă, nicio chestie materială nu mai contează, mi-am dorit doar sănătate pentru toţi 3, pentru părinţii noştri, pentru fraţi şi surori, pentru toată lumea.. Şi optimism şi răbdare şi cred că aşa trecem peste toate. Şi facem şi bani, că să ne cumpărăm ce avem nevoie. Ştiu că sunt chestii mărunte care aduc bucurie.. şi-mi plac. Dar îmi plac şi surprizele.

Ziua a trecut repede, la fel ca celelalte, cu diferenţa că am primit muuulte mesaje şi urări, m-am bucurat să văd câtă lume s-a gândit la mine..

Bebe s-a trezit devreme, a fost vesel şi vorbăreţ, că de obicei :) A simţit el că e ceva cu ziua asta..

Am primit o cameră web, că să-l arăt pe bebe bunicilor.. şi un buchet foarte frumos cu florile mele preferate. Mai tre să-mi iau o vază..

Şi am mai primit şi o ieşire în oraş alături de băieţii mei, la un restaurant fain, TG Italiano.. am mâncat paste buuune, un pic de pizza şi un desert delicios.

Şi mai trebuie să ţinem minte ceva legat de data de 21 octombrie.. finuţa noastră, Ay s-a hotărât să vorbească :)

P.S. Şi dacă cineva vrea, poate să-l voteze pe bebe aici, aşa ca un cadou pentru noi.

4 luni, 1 saptamana si 4 zile

Au zburat zilele sau mi se pare mie? Mă uit la ticker şi nu ştiu când a ajuns bebe aproape de mijloc :)

Cred că toată lumea e preocupată de persoana sa, de cel mai mic membru al familiei, de noile atribuţii de mamă, soţie şi femeie.. şi într-o măsură mai mică sau mai mare sunt şi eu. O vreme m-am simţit doar mamă, şi încet-încet soţie şi femeie. De când s-a născut bebele citesc cărţi, articole.. şi mai puţin forumuri (pentru că te îmbolnăvesc). Mă interesează tot ce ţine de copii mici, cât trebuie să mănânce, câte kg trebuie să aibă, ce să urmăresc în evoluţia lui etc. Dar, nu mă agit prea tare dacă ceva nu e ca la carte. Pentru că aşa cum am zis de nşpe mii de ori, fiecare copil e unic, se dezvoltă în ritmul lui.

Conform Institutului de Igienă şi Sănătate Publică Bucureşti, la vârsta lui, bebele ar trebui să aibă greutatea între 5820 g şi 7260 şi lungime între 60,6 şi 66,4 cm.

Ei, la capitolul greutate suntem la limita de sus şi bebe mănâncă doar lapte matern, iar la lungime am cam depăşit-o pentru că ne apropiem de 70 cm. Iar eu.. am aceleaşi kg ca atunci când am venit acasă de la maternitate, 67. La centrimetrii stau aşa şi-aşa.. am 88 pe burtă, 102 pe fund, iar la sâni nu prea se pune pentru că variază. La momentul postării aveam 96cm şi bebe a mâncat deja :)

Facem exerciţii cu picioarele, pentru şolduri. Am primit temă de casă de la Diana să facem exerciţii şi pentru spate şi rostogoliri. La început mi-a fost teamă să nu-i rup ceva şi nu prea l-am manevrat.. dar acum e mai uşor, am căpătat încredere. Şi îi place şi lui să facă rostogoliri.. Şi îi mai place "avionul". Doar Rudi face chestia asta cu el, că îl poate ţine.. pentru mine e prea greu deja.

Mai nou a învăţat să îşi scoată suzeta din gură şi o bagă la loc, dar nu prea ştie să îi dea drumul şi îşi bagă şi mânuţa în gură. Suntem la capitolul când bagă tot în gură.

Nah, asta a fost.. bebe mă cheamă.

Ce e nou?

Între timp am împlinit 4 luni.. azi avem deja 4 luni şi-o săptămână. A fost mai greu să scriu zilele astea pentru că n-am avut net la dispoziţie, dar recuperăm. Şi când doarme bebe, şi celelalte treburi sunt terminate, rămâne să scriu pe blog.

Ce e nou? Bebe e mai greu, dar duminică e ziua de cântărit.. până atunci nu ştim :) E clar că are peste 7 kg.. Plus că se mişcă mult şi face să fie şi mai greu de ţinut în braţe. Şi-a făcut program pe care îl cam respectă.. Dimineaţa trezirea pe la 7-8, el e ceasul nostru deşteptător. Păpăm şi mai dormim vreo oră sau chiar o oră jumate.. Apoi ne jucăm.. şi vine iar ora de masă.. În maxim jumate de oră bebe e iar obosit şi cere somn.. Tre să fim atenţi la semne, că el ne zice că îi este somn, trebuie noi să ne prindem :) Uneori doarme o oră alteori doar jumate de oră.. şi tot aşa o ţinem până seara. Vine cu mine peste tot.. vorbim, povestim.. el bolboroseşte, nah.. treburi de bebe mic.

Scriam acum ceva timp despre stafilococul păcii. Doctoriţele zic că nu e ăla.. că e ceva bacterie care a provocat buba. Nici ele nu ştiu :( Între timp s-a dus şi cojita, pielea e puţin roz.. tre să mai investigăm, nu o lăsăm să îşi facă de cap.

Cam atât pentru moment.. pentru că s-a trezit bebele :)

Ce-am mai descoperit..

De vreo lună (cred) s-a deschis un magazin de pantofiori pentru copii în localitatea Orţişoara, chiar la intrare, pe partea dreaptă, dacă vii dinspre Timişoara. Se numeşte Melania, au foarte multe modele şi pentru fetiţe şi pentru băieţei şi preţurile sunt bunicele, între 50-150 lei (m-am uitat doar la câteva modele). Cine are drum prin zonă.. să oprească să se uite măcar.

Chestii care nu ne dau pace..

Aş fi vrut foarte mult să nu scriu despre Staphylococcus aureus - Stafilococul auriu din punctul nostru de vedere, dar n-a fost să fie. Partea proastă e că nu ştim de unde am făcut rost de el (deşi, spitalul e cel mai probabil loc). Nah, asta e.. acum trebuie să scăpam de el, dacă se poate spune aşa, pentru că e foarte greu să scapi.. eventual să nu mai facem şi altceva.

La noi s-a manifestat printr-o infecţie de piele - impetigo bulos. Când am ieşit din spital avea pe mâna dreaptă o mică pată roşie, că şi cum era opărit.. Am zis că poate s-a zgâriat şi nu prea i-am dat importanţă. Medicul de familie a zis să lăsăm aşa, să vedem cum evoluează. La vreo 2 luni de la naştere s-a mărit puţin şi avea o mică ridicătură, cât o unghie, de culoarea untului, arăta ca şi cum ar fi fost urzicat. Acum o săptămână, la o zi după sperietură (iritaţie), s-a făcut o băşică exact pe acel loc. Am pansat zona, de teamă să nu se spargă şi să se infecteze. Am căutat pe net după descrierea simptomelor şi se părea că e impetigo şi chiar era indicat să se panseze zona că să nu se răspândească pe alte părţi ale corpului.

A doua zi am mers la dermatolog şi ne-a confirmat acest diagnostic. Am primit un unguent cu antibiotic - Fucidin (dimineaţa şi seara aplicat local prin masaj uşor), pentru că doar antibioticele omoară această bacterie. Ar fi mers mai repede cu antibiotice pe cale orală, dar am preferat unguentul pentru că bebe e prea mic pentru antibiotice, nu vrem să îi distrugem stomacul de pe acum. Bula de lichid s-a spart a doua zi şi s-a făcut o crustă.. pe care o are şi acum. Ar fi trebuit să-i dezlipesc crusta, să îndepărtez ce a facut buba, dar nu e asa uşor. Ar trebui înmuiată, dar noi terminăm băiţa în 5-7 minute, iar pentru crusta asta ar trebui vreo 15. Până acum n-am reuşit, că bebe e agitat dacă-l piscălesc atâta acolo.

Din tot ce am citit am aflat numeroasele forme de infecţii pe care le poate face chestia asta şi că e destul de greu să scapi de ea. Multă lume este purtătoare (în nas, în gât sau pe piele) şi sunt sănătoşi. Am aflat că îşi face de cap atunci când sistemul imunitar este slăbit.

Tratamentul se face după efectuarea unei antibiograme, ca să vezi la ce antibiotice este sensibilă bacteria, nu după ureche.

Multe site-uri recomandă tratamente naturiste, chiar dacă se aplică pe o perioadă mai îndelungată, sunt şanse foarte mari să nu recidiveze boala. Aşa am găsit că un produs naturist - mierea de Manuka, cel mai puternic antibiotic natural. Dacă primim acord de la medic facem şi noi tratament. Pentru uz intern nu ştiu dacă e ok, ştiu că mierea obişnuită nu e indicată pentru copii sub 1 an.. vedem cum e cu mierea asta. Rău nu e, pentru că ajută sistemul imunitar, mai ales în această perioadă a anului.

Prima sperietură...

Aseară am tras şi noi prima sperietură.. ştim că n-o să fie ultima, oricât de atenţi o să fim:(

Am făcut băiţă, în aceeaşi cădiţă, cu apă din aceeaşi sursă, cu ceai de museţel, cu acelaşi produs de spălat bebele, l-am şters cu prosopul lui (spălat şi călcat de bunica).. toate bune şi frumoase. Facem atmosferă romantică - doar o lampă în colţ, ca să nu ne deranjeze prea multă lumină şi ne punem să păpăm.. Dintr-o dată mi se pare că bebe e roşu la faţă şi puţin alb în jurul guriţei.. Aprindem de urgenţă lumina.. şi vedem că bebe e roşu tot pe faţă, pe gât chiar şi pe cap.. Îi desfac hăinuţa şi vedem alte pete mari roşii pe corp.. şi pe mâini.. Uf, a început să-mi bată inima foarte rău. Bebe însă n-avea treabă, mânca în continuare, nu părea deranjat de noua culoare a pielii lui.. deci nu cred că a avut mâncărimi sau usturimi. Nu era fierbinte, nu era agitat.. Noi însă eram cam agitaţi. Nu tare, doar un pic :) Am sunat medicul, care niciodată nu răspunde la telefon. Mâine o să-i reproşez faza asta, că nu e mare lucru să ţină telefonu ăla la îndemână, nu am sunat la 2 noaptea. Era ora 20.20. Mă rog, asta e altă poveste. Sunăm prieteni, cunoştinţe.. să ne zică dacă ne panicăm mai tare sau ne calmăm. Oricum, în timp ce vorbeam la telefon, pielea lui deja se decolora.. în 12-15 minute era la culoarea normală :) L-am urmărit câteva ore, să vedem dacă respiră normal, dacă curge nasul, dacă se umflă ceva şi alte semne ale alergiilor. N-a vomitat, a mâncat la fel ca înainte şi a fost la fel de activ şi de vesel. Nu a mai apărut nimic şi aşa ne-am liniştit.

Am căutat pe net cazuri asemănătoare, dar nu am găsit nimic.. deocamdată. Mâine ne prezentăm la medic, să investigam - oi fi mâncat eu ceva ce a provocat asta ori alt factor. Eu ştiu de o alergie de-a mea la ceva coloranţi sau substanţe din şampania cu gust de piersici - mă înroşeam rau la faţă şi-mi ardea faţa, dar nu mi-am facut nicio analiză. Până acum.

Despre vaccin

A venit şi ziua asta.. când scriu şi eu despre vaccin. De vreo lună tot citesc despre vaccin, citesc păreri pro şi contra şi.. eu sunt la mijloc. Le înţeleg şi pe mămicile care nu vor să facă vaccinul şi pe cele care îl fac.. E greu să iei decizii când nu ştii toate datele.

Bineînţeles că în Occident situaţia e altfel, nu te obligă nimeni să le faci, nu eşti marginalizat dacă nu le faci sau refuzat la grădiniţă, cum se întâmplă în România.

Primul vaccin a fost făcut în maternitate în ziua naşterii, cel împotriva hepatitei B, iar cel pentru tuberculoză l-am făcut la o lună de la naştere, pentru că statul a cumpărat mai târziu dozele necesare. Bebe a fost liniştit, cum ziceam a plâns mai mult din cauza controlului la care a fost supus de asistentă şi că era dezbrăcat :) Reacţii după vaccin nu prea au fost atunci.. au început să apară după vreo lună, s-a înroşit locul, s-a făcut o bubiţă cât un bob de mazăre şi s-a "copt". Am curăţat locul cu apa oxigenată şi acuşa e gata. Mi-a zis medicul de familie că la toţi copii care au primit acest vaccin mai târziu decât ceilalţi copii (care-l primesc în 7 zile de la naştere), s-a întâmplat la fel.

La 2 luni trebuia să facem vaccinul DTP (antidifterie, antitetanos, antipertusis), antihepatita B si VPOT (vaccin oral împotriva poliomelitei). Zic trebuia, pentru că nu l-am făcut atunci, pentru că nu era nicio doză disponibilă pentru cabinetele medicilor de familie. Şi l-am făcut azi. Bebe vesel ca de obicei, a mârâit puţin la cel antihepatită B, care am înţeles că e mai dureros. Poate n-a fost aşa plângăcios pentru că era ora lui de somn şi era în transă. La 10 minute după ce am ieşit din cabinet, a adormit.. şi nici un claxonat prelung nu l-a tulburat.

I-am dat şi eu Nurofen pentru copii, doză minimă, ca să prevenim febra. Sunt copii care fac febră destul de mare, alţii mai deloc :) Să vedem în ce categorie ne vom situa şi noi.

Revenim cu informaţii la următorul vaccin, adică peste vreo lună.

Până atunci punem la păstrare informaţiile găsite: reguli de urmat, sfaturi de toate felurile.

Resurse pro şi contra vaccin:

http://nuvaccinurilor.blogspot.com/, http://www.nccn.net/~wwithin/vaccine.htm,

http://www.thinktwice.com/, http://www.formula-as.ro/2008/841, http://www.homeopatie-soescu.ro/articolnew/ashot.html.

1 an de casnicie, 1 an fain, 1 an plin de schimbari!

Sunt multe lucruri de spus despre anul pe care l-am implinit pe 19 septembrie.. Hihihii - Nunta de hartie.

Pe scurt ar fi de spus ca nu ne-am schimbat pentru ca ne-am casatorit.. totul a fost la fel de natural, doar ca pe mine ma cheama altfel :) Luna de miere am zis c-o facem in vara asta, intr-un loc frumos.. cred ca o mai amanam 2-3 ani.. pentru ca altcineva a vrut sa faca parte din familia noastra. Acum, de cand suntem 3 suntem o familie, pana acum eram un cuplu proaspat casatorit.

Am implinit 3 luni!

La multe luni bebeeee!

Am observat că nu prea îi zicem Mark, doar când vorbim cu lumea despre el. În restul timpului este "bebe" "baba" (bebe în ungureşte, care se pronunţă aproximativ "bobo"), pişpi (de la pişpirel), ştrumf şi balonel (că face o grămadă în ultima vreme) sau cine ştie cum ne mai vine pe moment. Şi Joey!

Bilanţul acestor 3 luni nu are rost să-l mai fac pentru că am scris despre tot ce ni s-a întâmplat. Contează că am ajuns acum să ştim mai multe unii despre alţii.. bine, noi mai multe despre el :)

De cele mai multe ori am impresia că ne-am făcut un program de papa şi de somn.. şi după ce zic asta sigur se trezeşte şi-mi dă peste cap "programul". Ne adaptăm la cerinţe, mâncăm când ne e foame şi dormim când ne e somn.

Când îl punem pe burtică îşi ridică puţin capul, dar încă mai avem de întărit muşchi. Mai bine ţine fundul sus :))

Am observat că atunci când îl tragem de mânuţe pentru a-l ridica în fund, se ţine tare şi nu mai scapă capul pe spate sau în faţă.. şi chiar vrea şi el să participe la ridicare. Încă nu-l ţinem în funduleţ pentru că nu e bine pentru şold.. încă nu poate ţine greutatea lui.

De vreo 2-3 săptămâni am început să pedalăm şi noi ca toţi bebeluşii de 3 luni.. şi se vede că îi face mare bucurie. Îşi ridică mâinile sus (în special dreapta şi are poziţia ca Superman când zboară :)), îşi mănâncă degetele sau chiar toată mâna, dacă ar încăpea în gură :)

Începe să bage şi alte chestii în guriţă - şerveţel, păturica sau vreo jucărie. Încă nu coordonează bine ochii cu mâinile, dar nu mai e mult. De vreo 2 zile am observat că şi-a descoperit şi picioarele.. Nu ştie el ce e acolo, dar le ridică sus şi se uită la ele.. Cineva a mişcat ceva acolo şi nu ştie că e el :)

Nu mai zic că zâmbeşte muuult la toată lumea şi începe să scoată sunete noi, gângureşte şi începe să iasă la suprafaţă dorinţa de atenţie. Un filmuleţ cu bebe de acum 3 zile..

Pe planul celelalt.. are vreo 63 cm şi puţin peste 6 kg. Urmează o vizită la medic să ne confirme că şi celelalte măsurători sunt ok.

12 saptamani

Azi, la 16.50 am împlinit 12 săptămâni.

Ne-am descoperit în săptămânile astea şi continuăm să ne descoperim. În fiecare zi.

De ceva timp bebe şi-a descoperit limba.. ne-o arată şi nouă :) Şi-a descoperit mânuţele, începe să le bage în guriţă. Facem baloane şi balonaşe.. am început să purtăm baveţică (să nu udăm hainele).. nu ne mai încap decât vreo 3-4 căciuliţe - trebuie să mergem iar la shopping :)

E foarte dragutz, face mutriţe noi în fiecare zi, gângureşte.. s-a auzit un "acu" şi multe alte sunete. Când ceva îi trezeşte interesul, are el grijă să ne arate şi nouă asta.

Am descoperit de unde vine expresia "îţi vine să-l mănânci" :)

Dimineaţa pe la 8-9 băiatul nostru ne dă trezirea şi nouă, pentru că el sigur e trezit de ceva timp pentru că mai mereu îl găsim de-a curmezişul patului. Urmează câteva runde de zâmbet cu gura până la urechi sau râs fără sunet :)

Până ne dă nouă trezirea se uită la jucăria asta şi întinde mânuţele către ea mai nou, scoate sunete şi când se plictiseşte ne dă trezirea. Când schimbăm scutecul ridică fundul sus, dă din picioare de parcă ar vrea să plecăm undeva. Îi place şi jucăria de pe leagăn.. avem reprize din astea în fiecare zi.

Astăzi l-am ţinut în funduleţ sprijinit pe genunchi şi a încercat să stea drept, fără sprijin pe genunchi mei.. Capul deja îl ţine bine.. Reacţionează la toate sunetele din jurul lui, face ochii mari de fiecare dată :) Zâmbeşte la toată lumea care-i zâmbeşte.. La băiţă a descoperit el ceva mişcare cu picioarele în apă şi deja începem să udăm puţin zona :)

Cu fiecare zi care trece ne place tot mai tare, îl iubim tot mai mult şi ne bucurăm că e sănătos, că e bine..

2 luni, 2 saptamani si 2 zile

Oare de câte ori oi fi zis că timpul zboară? :) De o grămadă de ori, dar asta nu-l opreşte.

Mămici cu experienţă îmi zic mereu să mă bucur de aceste momente, că nu se mai întorc, azi e bebe, încape în braţele tale, mâine merge la grădiniţă, poimâine la facultate.. şi te uiţi în sus la el, că are 184cm deja :)

Paradoxal, acum îţi doreşti să fie mai mare.. să vorbească, să spună când îi este foame, când îl doare ceva, să meargă, să fie independent.. Ce ciudat!

Cel mai ciudat mi se pare că nu m-am schimbat de când a apărut bebe. Adică nu aşa cum mă aşteptam. Sunt tot eu. S-a schimbat o latură de-a mea. Înainte pot spune că nu m-au atras prea mult copii pentru că nu am ştiut să mă joc cu ei. Îmi plăcea să mă uit la ei de la distanţă, să le văd mutriţele, să observ codiţele frumos împletite ale unei fetiţe sau vreun băieţel îmbrăcat cool, dar atât.. Multă vreme mi-a fost teamă că dacă o să am un copil n-o să ştiu să-i vorbesc "pe limba lui" sau să am grijă de el, aşa cum vedeam la alte femei. Alte femei parcă erau născute să fie în postura de mămică.

Ideea e că cele 9 luni (sau 7, în unele cazuri) sunt de ajuns să te facă să conştientizezi că viaţa o să se schimbe. La prima ecografie s-a declanşat ceva acolo. Îi auzi inima bătând nebuneşte şi îţi dai seama că în burta ta începe să crească un omuleţ. La următoarele ecografii vezi mai mult din el şi începi să-l iubeşti. Şi cu cât trec lunile, aştepţi tot mai tare să-l vezi, să-l atingi şi să-l iubeşti de-adevăratelea. În lunile astea când pregăteşti terenul pentru noul membru al familiei, automat dezvolţi şi sentimente noi. De asta mi-era teamă: că n-o să simt nimic.

Însă nu trebuie să-ţi faci griji pentru că atunci când se naşte bebele se naşte şi înstinctul şi sentimentul. Cu un omuleţ aşa mic nu prea ştii să te porţi şi ai atâtea de învăţat. Trebuie să înveţi să exprimi sentimente noi. Dar e uşor, pentru că în fiecare secundă eşti atentă la el şi aşa înveţi şi aşa dezvolţi înstinctul matern. Şi sentimentul ăsta nou se poate educa. Pentru că stai cu bebe, îi înveţi obiceiurile şi aşa te poţi baza pe instinct. La început e de ajuns să-l ţii în braţe, să-ţi simtă căldura, să-ţi audă vocea - asta înseamnă iubirea. Şi pe parcurs înveţi :)

Deşi am citit şi citesc despre orice lucru nou apărut în viaţa noastră, nu aplic mereu ce scrie în carte. Sau ce recomandă unii şi alţii. Ascult cu interes ce au de zis experimentatele, dar.. fac cum simt eu. Şi sper să ştiu să apreciez dacă o situaţie mă depăşeşte şi să sun la doctor.

Asta e instinctul matern.

Garderoba bebeluşului

Bebe creşte văzând cu ochii. În ultima vreme, purtăm o hăinuţă, merge la spălat.. şi data viitoare nu ne mai este bună. Mă tot întreb dacă toţi bebeluşii păţesc la fel. Conform unei cărţi, bebe ar trebui să aibă în jur de 5 kg şi aproximativ 56-57 cm. Însă, bebe are în jur de 5 kg şi 61-62 cm.. şi am trecut la hăinuţele următoare.. mărimea 62, care ne sunt numai bune acum. Dacă va creşte în ritmul asta, mereu tre să fim pe fază să avem hăinuţe potrivite pentru cm lui, nu pentru vârsta lui.

Pentru început am avut 8 body cu mânecă scurtă mărimea 50 sau 56 şi 2 cu mânecă lungă care nu ne mai sunt bune de vreo 2-3 săptămâni, vreo 3 pantaloni pe care îi purtăm doar noaptea, când ne dezvlim. Am mai avut 4 salopete mărimea 56, sunt şi ele puse deoparte. Acum avem vreo 6 salopete foarte practice cu capse pe picior. Să vedem cât le folosim. Am mai văzut pe okazii.ro anunţuri cu hăinuţe de bebe de vânzare care ziceau că sunt purtate o dată şi nu credeam că se poate aşa ceva. Eh, se poate, pentru că bebeluşii cresc uneori foarte repede :)

Sfatul meu pentru cine aşteaptă bebe este să nu cumpere foarte multe hăinuţe, ci strictul necesar. Bebele aşa mic nu trebuie schimbat de 10 ori pe zi, doar dacă vomită.. dar sper să nu fie cazul. Dacă stai prost cu timpul, adică nu e nimeni să te ajute, atunci poţi suplimenta numărul lor cu 1-2 bucăţi, pentru că sunt şanse să nu reuşeşti să speli şi calci totul în timp util.

Pentru primele 4-6 săptămâni e bine să ai totul la îndemână, pentru că nu prea îţi vine să ieşi la cumpărături şi nu te poţi bază pe hăinuţe de la rude şi prieteni, pentru că toţi vor cumpăra hăinuţe mai mari, de teamă să nu ia prea mici. O să te trezeşti cu hăinuţe bune pentru bebe când o să aibă 4-6 luni. Dar, sunt binevenite toate, mai ales că au fost alese cu drag.

Cu ocazia bebeluşului nostru am învăţat un pic mai mult cum e cu hainele. La pantofi nu prea ştiu :) încăăăă!

Şi am învăţat că trebuie să fiu atentă ce haine luăm pentru bebe, al meu sau al altora.. şi mă refer aici la anotimp. Te plimbi prin magazine, inevitabil ajungi şi la raionul pentru copii şi sigur vezi ceva drăguţ şi nu te poţi abţine să nu-l cumperi. De obicei cumperi haine pentru o perioadă următoare, adică dacă bebe are acum 3 luni, cauţi ceva mai mare, că să fii sigur că o să poarte acea hăinuţă. Dar, trebuie să te gândeşti la sezonul care urmează.. să nu iei un maieu dacă vine toamna sau ceva gros dacă vine vara. Nu mi-a ieşit mereu sau n-am mai ajuns să dăruiesc hăinuţă respectivă în timp util şi am rămas cu hăinuţe pe care le voi dărui altcuiva, când se apropie anotimpul potrivit..

Despre una-alta..

De multă vreme adun "gânduri" de-ale mele, pe care nu prea le pot lega de nicio altă temă, dar cred că tre să le scriu undeva, să nu le uit. Sunt legate de sarcină, de alte femei însărcinate, de naştere, de sistemul sanitar, de bebe, de alţi bebeluşi..

Ordinea nu contează.. şi nu au legătură prea mare între ele.

• Înainte să rămân însărcinată nu am apucat prea mult să mă gândesc la asta, dar mi-a plăcut perioada anului când am fost gravidă. Octombrie - iunie. Pentru că n-a trebui să-mi cumpăr haine de iarnă pentru noua mea condiţie.. mă încăpeau ale mele. Burta a fost mare în ultima perioadă - lunile mai şi iunie, când am investit doar în nişte tricouri care oricum sunt necesare după, când alăptezi şi te schimbi şi de 3-4 ori pe zi. Mi-a mai plăcut pentru că atunci când burta a fost mai mare, s-a făcut şi cald şi am putut purta pantofi sau sandale pe care nu trebuia să-i leg sau să închei catarame. Oricum nu mă puteam apleca :) Nu mi-a plăcut perioada pentru că nu prea au fost fructe proaspete. Am băgat portocale şi lămâie în fiecare zi, de teamă să nu răcesc şi am reuşit să nu răcesc, mai ales la ce iarnă lungă a fost în Bucureşti. Am mâncat şi fructe uscate. Însă am recuperat la sfârşit cu căpşuni şi cireşe. După ce naşti nu mai ai voie fructe proaspte în primele luni.. Pentru mine a fost o perioadă foarte frumoasă..

• Mâncarea din spital.. toată lumea ştie că e nasoală. Femeia aia care gătea ori n-avea deloc sare la îndemână, ori n-avea ea gust.. ori nu gusta deloc mâncarea. Mă întreb cine hotărăşte meniul pentru proaspetele mămici sau lăuze, cum le zice. În spitalul din Arad, ar trebui desfiinţată bucătăria, ar trebui păstrată o plită mică pe care să încălzească apa pentru ceai şi atât. Restul e degeaba. În perioada următoare naşterii, eşti slăbită, eşti dată peste cap.. şi dacă ai avut operaţie.. încă mai ai anestezic în tine, care trebuie eliminat. În primele ore poţi mânca doar pâine prăjită şi ceai.. De preferat un ceai care nu constipă, cum ar fi cel de mentă, pentru că e important ca tranzitul să se reia. Şi dacă ai avut probleme cu constipaţia în timpul sarcinii, sunt şanse mari să fii constipată şi după naştere.. şi e foarte nasol şi dai în alte probleme, cum ar fi hemoroizii. Ghiceşte cineva ce ceai am primit? De mentaaaa. E foarte bun acest ceai la câteva zile, că stimulează lactaţia, dar nu în primele ore după naştere. A doua zi ai liber la pâine prăjită, iaurt, zeamă de legume + câteva legume păsate.. şi grătar de pui. Totul fără condimente, bineînţeles. Astea ţi le aduce soţul sau familia pentru că de la spital primeşti o zeamă chioară cu bucăţi mari de morcov. Din ce ştiam eu, morcovul fiert ajută la constipaţie.. Cum ziceam, după naştere e foarte important să ajuţi organismul să reia tranzitul intestinal. So, şi zeama e degeaba. La celelalte mese am avut margarină cu marmeladă dimineaţa sau pateu, la prânz mazăre, fasole verde, varză, orez, ficăţei (unul foarte mic, de puişor). Şi foarte multă pâine albă. Nah, ştiu că nu e vina femeii care găteşte, se descurcă şi ea cu ce are.. Dar, e nasol că spitalul nu te ajută să te pui pe picioare, să te refaci şi prin alimentaţie aşa cum ar trebui. Ba te ajută să te constipi sau să ai crampe nasoale. Şi nu mai zic de calitatea laptelui pentru nou născut. Ştim cu toţii că tot ce mănânci trece în lapte, deci zeamă de legume (cartofi şi morcov) nu ajută prea mult. Pe scurt, meniul din primele zile trebuie să cuprindă iaurt (fără fructe), chefir, brânză de vaci, caşcaval degresat şi aprox. 200 ml lapte. Poţi adăuga carne slabă de vită, porc, carne de iepure şi pasăre şi peşte (nu crabi, raci, scrumbie, icre). Ai voie unt şi margarină. Indicat este şi oul fiert tare. Pâine de preferat cu tărâţe. Mai poţi consuma biscuiţi simpli (nu cu cremă). Fructe în compot (dacă suferi de vreo boală alergică atunci tre să elimini citricele, căpşunii, fructele exotice) şi legume fierte. La capitolul legume este de preferat să eviţi fasolele, varza, castraveţii pentru că pot duce la balonare. Ceaiul de chimion şi anason ajută la lactaţie.. 1-2 căni pe zi, de preferat neîndulcit. În primele 3 zile ar fi bine să nu bei mai mult de 1l de lichide, pentru că se formează lactaţia şi nu vrei să faci "furia laptelui".

• Colicile.. după ce am citit că au păţit alţi părinţi aş putea zice că am avut o formă uşoară. Pentru că pe noi nu ne-au chinuit noaptea, cel mai târziu îşi făceau de cap pe la ora 22, dar în îmbrăţişarea caldă reuşea să adoarmă şi dormea până la 4-5 dimineaţă.. O perioadă ne-au dat de furcă dimineaţă pentru că la masa de la ora 5 adormea la sân, nu reuşeam să-i scot aerul şi-atunci apăreau probleme pe la 8-9.. Dar, a trecut şi asta. Eu aşa zic :)

• Alăptatul.. ştiam din citite dinainte că e bine să alăptezi. Nu ştiam însă toate motivele pentru care femeile sunt încurajate să alăpteze. Sunt pe net, peste tot. Însă acum pot spune din proprie experienţă cum stă treabă pentru noi. Îmi pare rău că nu am alăptat din primele ore după naştere, că nu am ştiut să-l cer pe bebe mai repede cu mine în salon.. Dar, mă bucur foarte tare că am reuşit până la urmă să alăptez. Mă bucur că s-au inventat protecţiile alea de silicon pentru sfârcuri. Mă bucur că nu am făcut furia laptelui, deşi am fost aproape (compresele calde de dinainte, mulsul şi compresele reci de după au făcut minuni). Am avut şi eu câteva episoade cu răni la sfârcuri, dar au trecut. Chiar dacă sânii curg, schimb absorbantele de 5-6 ori pe zi, schimb tricoul de 3 ori pe zi şi pijamaua de 2 ori pe noapte, mă bucur că este lapte pentru bebe. Mă bucur că până la 2 luni jumate aproape, am alăptat exclusiv la sân. Şi am de gând s-o ţin aşa mult şi bine.

• Despre depresie nu ştiu dacă ar trebui să scriu. Recunosc că mi-a fost teamă şi încă îmi este puţin să nu mă prindă şi pe mine. I-am şi zis bărbatului să fie atent la mine, că poate fac lucruri care nu-s ok pentru mine sau pentru bebe.. din cauza oboselii mai ales. Am căutat semnele şi am găsit doar irascibilitate şi teamă că poate nu fac ceva bine (nu-i dau destul să mănânce, nu îi fac bine băiţă, nu observ ceva ce-l face să plângă). Ah.. şi-mi venea să plâng din orice motiv. Am citit o dată, aşteptând la doctor, nişte pliante de la Sensiblu despre baby blues. Şi cel mai bun remediu este să vorbeşti despre orice, fie că te îngrijorează sau nu. E important să fii înconjurată de oameni care te susţin şi-ţi spun că te descurci foarte bine. Şi aşa nu ai timp să te gândeşti la prostii. Mi-a făcut bine faptul că am fost împreună toţi 3, că am avut ajutor şi de la bunici.. Că m-am simţit în siguranţă.

O să-mi citesc posturile când o să am timp, să văd cu ce am mai rămas datoare :) Şi la timpul potrivit o să continui.

Cantec de leagan

Cântecul meu preferat de adormit bebele e Cântecul de Leagăn pe muzica lui Brahms, interpretat pe tot felul de compilaţii de Anca Turcaşiu. Nu-mi amintesc mereu toate cuvintele şi-atunci mai fredonez.. la-la-laaa :) Ăsta e unul dintre cântecelele pe care i le-am cântat şi când era în burtică, încă nu-mi dau seama dacă se linişteşte de la el sau îi e aşa somn încât nu contează cântecul :))

Peste dealuri pe un nor

Plutind ca un gând

Luna trece uşor

Aripi de vis legănând

Şi cu ea rătăcind

Din înalt stele mii

Parc-ar spune veghind

Noapte bună copii

Noapte bună, somn lin

Copil drăgălaş

Fie-ţi somnul senin

Dragul mamei îngeraş

Somn uşor, scump odor

Lângă tine voi sta

Toată noaptea cu dor

Eu te voi legăna.

08.08.2010 - Botezul

A trecut şi momentul pe care l-am aşteptat, botezul. Cu emoţii, cu griji şi cu nerăbdare. Doar pentru noi, pentru naşi, pentru bunici, bebe a fost relaxat toată ziua. Chiar am început cu zâmbete multe.

Totul a decurs aşa cum am repetat împreună cu naşii şi preotul cu 3 zile înainte. Bebe a fost liniştit, a avut un moment în care a scâncit până şi-a găsit poziţia confortabilă..

A primit botezul, se uita doar mirat în jur, neştiind ce se întâmplă când a simţit apa pe fruntea lui.. şi apoi a adormit. Totul a durat cam 20 de minute, am zis rugăciunea "Tatăl nostru" în româneşte şi apoi în ungureşte şi apoi poze cu invitaţii. Apoi toată lumea a mers către terasa hotelului Parc unde am ţinut petrecerea.. Am avut noroc de vreme bună, şi ne-au ocolit şi ţânţarii :)

Am avut nişte baloane foarte faine cu heliu, cumpărate de naşă, pe care le-am scos pe terasă să participe şi ele la eveniment. Am şi scăpat vreo 2, dar n-a afectat prea tare pe nimeni.

Mâncarea şi fructele frumos aranjate au întregit decorul. Nu am apucat să gust tot, dar sper că toate chestiile au fost bune şi pe placul tuturor. Bebe a păpat acelaşi lucru pe care-l mănâncă în fiecare zi şi în spiritul Săptămânii mondiale a alăptării 1-7 august am alăptat mai devreme bebele la coafor (despre asta într-un alt post).

Nu ştiu când a trecut timpul, s-a făcut aproape 9 când am avut parte de o foarte frumoasă surpriză din partea naşilor - ursitoare pentru bebe. Din păcate, bebe a găsit că momentul este stresant pentru el şi a cam plâns. Până la urmă ne-am liniştit şi am savurat momentul.

Când s-a mai întunecat am primit şi tortul şi petrecerea a mai ţinut vreo 2 ore.. Sperăm că toată lumea s-a simţit bine pentru că noi ne-am simţit foarte bine.

Şi profităm de ocazie să le mulţumim tuturor că au fost alături de noi într-o zi aşa frumoasă şi importantă pentru noi.

Get the flash player here: http://www.adobe.com/flashplayer

Bebe la 2 luni..

În aceaste două luni putem spune că am devenit aproape experţi în îngrijirea unui bebeluş. Cel puţin pentru bebeluşul nostru noi suntem experţii. Ne gândim mereu la metode de a avea grijă de el cât mai bine. Probabil că facem lucruri pe care alţii nu le fac sau am putea face noi alte lucruri, dar.. deocamdată facem ce ştim mai bine, că să-i fie lui bine. Metodele noastre sunt la fel că ale tuturor noilor părinţi. Aşa e la început, nu? L-am legănat, l-am ţinut la piept sau cu capul pe umăr, l-am înfăşat de câteva ori, l-am alăptat când a cerut.. Şi toate astea duc la zâmbet.. în ultimele 2 săptămâni ne-a zâmbit de multe ori.. zâmbeşte cu toată faţă. Recent a început să ridice din sprâncene, scoate diferite sunete, îşi mişcă mânuţele tot mai mult.. Acum stăm de vorba mai mult.. din cărţi ştiu că-i place să ne audă vorbind, să ne vadă faţă.. pentru că aşa învăţa. Exersăm doar aaaa şi un fel de ăăăă.

Vede la distanţă mai mare - vede fluturele, albinuţa, libelula si o gâză de deasupra patului.. Le fixează câteva secunde, le analizează.. şi chiar a întins mâinile în sus, că să le atingă.. Când aude un sunet (sirenă salvării sau poliţiei de ex. care trece des pe strada noastră), face ochii mari, se concentrează pe un punct din cameră şi ascultă şi aşteaptă să vadă ce se întâmplă. Când îl ţinem în braţe îşi ţine capul tot mai bine sau mai mult timp.. La fel şi când stă pe burtică.. Acum ar fi momentul să facem nişte poze din alea "clasice" cu bebele gol, pe burtică, aşa cum au majoritatea dintre noi :))

Tot zilele astea am observat că atunci când e pe burtică se împinge din braţe.. ştie el că aşa îşi dezvoltă muşchii spatelui şi ai braţelor, nu? Pentru a-i face şi mai mare plăcere să stea pe burtă ar trebui să-i luăm o pătură colorată sau din aceea care face tot felul de sunete - foşneşte, cântă etc. Deci un obiect nou de urmărit pe ebay.

Am început să-l ţin cu faţă către lume, să vadă şi el ce se întâmplă în jurul lui. Deocamdată îi place.. deci continuăm să descoperim lumea :)

De multe ori mă uit pe net, să mai citesc despre etapele dezvoltării unui copil.. Până acum nu m-am panicat dacă n-a făcut ceva din ce fac alţii copii de vârstă asta. Cum am mai zis, fiecare copil este unic. Nu-i putem bagă pe toţi în aceeaşi oală, fiecare are ritmul lui, nu? Dacă îi dăm atenţie şi învăţam din ce ne zice el, eu cred că ne descurcăm să-i dăm tot ce are nevoie. Am "întâlnit" mămici cam disperate, care pentru 100 de grame din greutatea copilului fac mult prea mare caz. Mark a luat în greutate aprox. 1600 g de la naştere şi după părerea unora ar fi trebuit să ia cam 1 kg pe luna. Nah, asta e.. Bebe e sănătos, e vesel, e activ. Nu ne preocupa câteva grame acolo. Are vreme să recupereze. La multe-multe luni, bebeee!!!

Am revenit..

Ce dubios e faptul ca bebele are deja 8 saptamani si 2 zile, daca ne luam dupa saptamani, si inca nu are 2 luni, daca ne referim calendaristic.. Si ticker-ul e bulversat - bebe are 1 luna si 4 saptamani :) Dar cate saptamani are o luna?

Am primit reclamatii ca scriu mai rar.. e o perioada, promit. O perioada care o sa treaca in curand.

Am uitat sa comentez despre ce avea bebe la inceput.. acele dureri erau nimic fata de ce cele de acum. Il doare altfel, mai tare parca.. Sunt scurte perioadele in care plange, uneori dimineata, alteori seara, alteori si dimineata si seara. Pentru noi sunt lungi pentru ca e asa greu sa-l vezi si sa-l auzi plangand si pe deasupra mai apare si un sentiment de vinovatie "oare am facut ceva gresit?". Sentiment care apare si din cauza oboselii si a unor frustrari adunate in timp fara sa-ti dai seama. De cele mai multe ori imi dau seama ca alunec pe un drum "rau" si incerc sa revin pe calea "buna". Acum sunt sigura ca daca era sa fiu singura cu bebe toata ziua, fara timp sa fac treburi in casa, sa spal, sa calc sau sa gatesc eram demult in depresie.

Trebuie sa invat sa am incredere si in restul lumii ca poate avea grija de bebelus la fel de bine ca mine. Cred ca o data cu nasterea lui Mark s-a dezvoltat si un egoism aiurea. Eu nu ma stiu asa, sunt un om realist spre optimist. Dar uneori am impresia ca nimeni nu stie cum sa-l tina ca sa-i fie bine, sa se simta ocrotit si iubit. Si probabil ca asa e, intr-o oarecare masura.. eu petrec cel mai mult timp cu el, nu? Imi vine sa-i dau sfaturi lui Rudi intruna, desi nu are nevoie, pentru ca se descurca foarte fain. Facem baita impreuna, schimba scutece, se joaca cu el si-l tine cand e nevoie. Probabil din cauza oboselii ma supar ca de ce nu face mai mult. Nu stiu ce as vrea sa faca mai mult. Poate sa-mi citeasca gandurile. Si toate astea le tin pentru mine, nu ii zic nimic pentru ca nu vreau sa-l supar cu ceva. Asta nu face bine, nu? Fiecare om are un fel al lui de a se exprima, asta tre sa invat. Pentru ca stau cel mai mult cu bebele, am timp sa-l studiez, sa-i vad reactiile si de asta as vrea eu sa dau sfaturi tuturor. Ideea e sa fii calma, sigura pe tine si chiar daca bebe plange la altcineva in brate, sa-l mangai si sa-l linistesti tu pe bebe si astfel se obisnuieste si cu alte brate iubitoare. Daca eu ma stresez ca cineva nu-l tine bine in brate sigur transmit si bebelusului si s-a zis cu ajutorul.

Si uite asa ajung la alta chestie pe care o aud frecvent. Probabil ca toate noile mamici au auzit de la cineva "binevoitor" vorba aia cu invatatul copilului in brate, ca il strici si ca o sa vrea mereu in brate. Mamicile mai vechi zic ca pana acum teoria nu s-a aplicat in practica.. Si in cele mai multe cazuri, exact mama, soacra sau bunica, cele care dau de obicei astfel de sfaturi, sunt primele care sar sa ia bebelusul in brate atunci cand plange. Deci nici ele nu rezista. Deci, ar fi mai bine sa tina astfel de sfaturi pentru ele :)

Nu era nevoie sa citesc zeci de articole si carti ca sa stiu ca un copil are nevoie de dragoste. Si ce alt mod mai bun de a-i arata dragostea decat tinutul in brate? Are vreme sa fie independent si tot noi o sa-l invatam sa se descurce in viata. Acum profitam ca e micut, ca inca incape in bratele noastre, desi e tot mai greu (are aproape 5 kg) :) In momentele astea realizez ca vremurile astea trec si nu se mai intorc si trebuie sa profitam de ele. Am vreme sa spal vase, sa intind rufele sau ce mai e de facut. Desi, acum ma incearca alt sentiment de vinovatie, ca nu fac destul. Se pare ca e destul sa ai grija de bebe.. trebuie sa-mi repet asta, am nevoie sa aud asta si de la ceilalti. Iubirea nu poate fi putina sau multa.. e indeajuns pentru bebe. Trebuie doar sa-i arati. Tu hotarasti cum.

Urmeaza sa comentez despre alte sfaturi de la persoane cu experienta... de acum multi-multi ani.

Aproape 2 luni

Am intrat in alta epoca - tine capul tot mai bine, pentru noi e asa mare realizare.. la fel cum o sa fie si cu statul in fundulet, mersul in 4 labe, primii pasi, primele cuvinte :) Rade tot mai mult, ne zambeste.. si e atent la zgomotele din jurul lui.

Dupa saptamana ce-a trecut as putea zice ca a inceput sa fie mai greu. Hmm, dar nu e greul ala.. Cred ca am obosit noi :) Bebe e mai mare de-acum, incepe sa fie curios si atent la ce se intampla in jur.. vrea atentie, vrea sa-i acordam mai mult timp.. Si noi de oboseala nu ne dam seama ca el cere asa putin.. Doarme noaptea, doarme destul pentru un bebe de varsta lui, insa eu nu reusesc sa dorm de fiecare data cand doarme si el pentru ca as vrea sa fac chestii pe care le aman de multa vreme..

Am inceput cateva posturi, dar nu am apucat sa le mai public, pentru ca bebe avea nevoie de mine. Nu e mare plangacios.. maraie cand il doare burtica, rar plange tare, asa cum ma gandeam ca plang bebelusii.. Eh, este timp pentru toate. Pentru ca nu-l lasam sa ajunga la lacrimi si la plans tare. Invatam pozitii noi in care sa-l tinem, sa-i alinam durerile.. cred ca-l doare, pentru ca altfel n-ar plange. Am descoperit de mult care e plansul de foame si plansul de durere de burtica, pentru ca plans de scutec plin nu avem :) Dar, e asa dragalas cand zambeste.. zambeste cu toata fata, cu gura, cu ochii..

Avem o problema insa dupa baita.. Facem baie, toate bune si frumoase - ii place in continuare, insa dupa ce l-am scos din apa (la fel ca de fiecare data) plange si nu stim de ce. Foame nu ar trebui sa ii fie pentru ca mananca inainte de baie cu vreo 30-40 min, curat este.. si-atunci ce mai ramane? Ne-am gandit ca poate se sperie de ceva, dar oare de ce? Ramane mister de dezlegat.

Am pregatit aproape tot pentru botez, adica am gasit locul, am primit o lista cu meniul pe care mergem maine sa-l mai dezbatem.. Am comandat tortul, am rezervat fotograful si am pregatit niste decoratiuni.. Mai lucram la "amintiri" pentru oaspetii nostri.