Despre copii.. si sentimente!

Imi lipsesc cuvintele de-o vreme incoace :( Si intru pe blog si scriu 2 randuri si ma opresc pentru ca nu stiu cum sa spun ce vreau sa spun. Asa patesc si acum.. scriu, sterg, iara scriu.. si tre sa fac cumva sa scap de cele 2 randuri de care nu reusesc sa trec.. 
Chiar daca nu scriu, sunt pe net.. si citesc alte mamici, alte probleme si alte idei.. Imi pun intrebari daca fac bine ce fac.. patesc asta ocazional, dar nu ma tine prea mult.. N-am prea vorbit / scris despre sentimente, despre ce scoate copilul asta la iveala. Si e pacat.. Insa nu prea stiu sa vorbesc /scriu despre ce simt. Noi (eu si frate-miu) n-am prea vorbit acasa cu ai nostri.. adica n-am vorbit deloc. Cred ca nu s-au zis cuvintele "te iubesc" prea des cand eram mici.. si nici acuma cand suntem mai mari. In familia mea noua, lucrurile stau altfel.. si zicem asta pentru ca asa e, asa simtim. Si-i zicem si lui Mark, chiar daca e mic si nu intelege sensul cuvintelor. Si-l pupam, si-l mangaiem si-l strangem in brate sa si simta iubirea ce i-o purtam. Cred tot mai tare ca asta e unul dintre lucrurile ce trebuie sa-l invatam.. sa iubeasca!
Ne intreba cineva zilele trecute daca un copil iti schimba viata. Cine are copil stie raspunsul, iar pentru ceilalti: DA! Si te schimba si pe tine. 


Si cu un pic de legatura cu gandurile mele.. Kahil Gibran scria in Profetul:

Iar o femeie care purta un prunc în braţe spuse: „Vorbeşte‑ne despre Copii”.
Şi el glăsui:
„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să‑i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi
Pe drumul nesfârşirii. Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile‑i să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.”

Atunci si acum..

Aici sunt doua poze facute aproximativ in acelasi loc in noiembrie 2010 si una in martie 2012.. Asa se vede cat de mult ne schimbam noi, dar mai ales Mark :)

Sedinta foto :)