luni, 16 august 2010

Despre una-alta..

De multă vreme adun "gânduri" de-ale mele, pe care nu prea le pot lega de nicio altă temă, dar cred că tre să le scriu undeva, să nu le uit. Sunt legate de sarcină, de alte femei însărcinate, de naştere, de sistemul sanitar, de bebe, de alţi bebeluşi..
Ordinea nu contează.. şi nu au legătură prea mare între ele.

  • Înainte să rămân însărcinată nu am apucat prea mult să mă gândesc la asta, dar mi-a plăcut perioada anului când am fost gravidă. Octombrie - iunie. Pentru că n-a trebui să-mi cumpăr haine de iarnă pentru noua mea condiţie.. mă încăpeau ale mele. Burta a fost mare în ultima perioadă - lunile mai şi iunie, când am investit doar în nişte tricouri care oricum sunt necesare după, când alăptezi şi te schimbi şi de 3-4 ori pe zi. Mi-a mai plăcut pentru că atunci când burta a fost mai mare, s-a făcut şi cald şi am putut purta pantofi sau sandale pe care nu trebuia să-i leg sau să închei catarame. Oricum nu mă puteam apleca :) Nu mi-a plăcut perioada pentru că nu prea au fost fructe proaspete. Am băgat portocale şi lămâie în fiecare zi, de teamă să nu răcesc şi am reuşit să nu răcesc, mai ales la ce iarnă lungă a fost în Bucureşti. Am mâncat şi fructe uscate. Însă am recuperat la sfârşit cu căpşuni şi cireşe. După ce naşti nu mai ai voie fructe proaspte în primele luni.. Pentru mine a fost o perioadă foarte frumoasă..
  • Mâncarea din spital.. toată lumea ştie că e nasoală. Femeia aia care gătea ori n-avea deloc sare la îndemână, ori n-avea ea gust.. ori nu gusta deloc mâncarea. Mă întreb cine hotărăşte meniul pentru proaspetele mămici sau lăuze, cum le zice. În spitalul din Arad, ar trebui desfiinţată bucătăria, ar trebui păstrată o plită mică pe care să încălzească apa pentru ceai şi atât. Restul e degeaba. În perioada următoare naşterii, eşti slăbită, eşti dată peste cap.. şi dacă ai avut operaţie.. încă mai ai anestezic în tine, care trebuie eliminat. În primele ore poţi mânca doar pâine prăjită şi ceai.. De preferat un ceai care nu constipă, cum ar fi cel de mentă, pentru că e important ca tranzitul să se reia. Şi dacă ai avut probleme cu constipaţia în timpul sarcinii, sunt şanse mari să fii constipată şi după naştere.. şi e foarte nasol şi dai în alte probleme, cum ar fi hemoroizii. Ghiceşte cineva ce ceai am primit? De mentaaaa. E foarte bun acest ceai la câteva zile, că stimulează lactaţia, dar nu în primele ore după naştere. A doua zi ai liber la pâine prăjită, iaurt, zeamă de legume + câteva legume păsate.. şi grătar de pui. Totul fără condimente, bineînţeles. Astea ţi le aduce soţul sau familia pentru că de la spital primeşti o zeamă chioară cu bucăţi mari de morcov. Din ce ştiam eu, morcovul fiert ajută la constipaţie.. Cum ziceam, după naştere e foarte important să ajuţi organismul să reia tranzitul intestinal. So, şi zeama e degeaba. La celelalte mese am avut margarină cu marmeladă dimineaţa sau pateu, la prânz mazăre, fasole verde, varză, orez, ficăţei (unul foarte mic, de puişor). Şi foarte multă pâine albă. Nah, ştiu că nu e vina femeii care găteşte, se descurcă şi ea cu ce are.. Dar, e nasol că spitalul nu te ajută să te pui pe picioare, să te refaci şi prin alimentaţie aşa cum ar trebui. Ba te ajută să te constipi sau să ai crampe nasoale. Şi nu mai zic de calitatea laptelui pentru nou născut. Ştim cu toţii că tot ce mănânci trece în lapte, deci zeamă de legume (cartofi şi morcov) nu ajută prea mult. Pe scurt, meniul din primele zile trebuie să cuprindă iaurt (fără fructe), chefir, brânză de vaci, caşcaval degresat şi aprox. 200 ml lapte. Poţi adăuga carne slabă de vită, porc, carne de iepure şi pasăre şi peşte (nu crabi, raci, scrumbie, icre). Ai voie unt şi margarină. Indicat este şi oul fiert tare. Pâine de preferat cu tărâţe. Mai poţi consuma biscuiţi simpli (nu cu cremă). Fructe în compot (dacă suferi de vreo boală alergică atunci tre să elimini citricele, căpşunii, fructele exotice) şi legume fierte. La capitolul legume este de preferat să eviţi fasolele, varza, castraveţii pentru că pot duce la balonare. Ceaiul de chimion şi anason ajută la lactaţie.. 1-2 căni pe zi, de preferat neîndulcit. În primele 3 zile ar fi bine să nu bei mai mult de 1l de lichide, pentru că se formează lactaţia şi nu vrei să faci "furia laptelui".
  • Colicile.. după ce am citit că au păţit alţi părinţi aş putea zice că am avut o formă uşoară. Pentru că pe noi nu ne-au chinuit noaptea, cel mai târziu îşi făceau de cap pe la ora 22, dar în îmbrăţişarea caldă reuşea să adoarmă şi dormea până la 4-5 dimineaţă.. O perioadă ne-au dat de furcă dimineaţă pentru că la masa de la ora 5 adormea la sân, nu reuşeam să-i scot aerul şi-atunci apăreau probleme pe la 8-9.. Dar, a trecut şi asta. Eu aşa zic :)
  • Alăptatul.. ştiam din citite dinainte că e bine să alăptezi. Nu ştiam însă toate motivele pentru care femeile sunt încurajate să alăpteze. Sunt pe net, peste tot. Însă acum pot spune din proprie experienţă cum stă treabă pentru noi. Îmi pare rău că nu am alăptat din primele ore după naştere, că nu am ştiut să-l cer pe bebe mai repede cu mine în salon.. Dar, mă bucur foarte tare că am reuşit până la urmă să alăptez. Mă bucur că s-au inventat protecţiile alea de silicon pentru sfârcuri. Mă bucur că nu am făcut furia laptelui, deşi am fost aproape (compresele calde de dinainte, mulsul şi compresele reci de după au făcut minuni). Am avut şi eu câteva episoade cu răni la sfârcuri, dar au trecut. Chiar dacă sânii curg, schimb absorbantele de 5-6 ori pe zi, schimb tricoul de 3 ori pe zi şi pijamaua de 2 ori pe noapte, mă bucur că este lapte pentru bebe. Mă bucur că până la 2 luni jumate aproape, am alăptat exclusiv la sân. Şi am de gând s-o ţin aşa mult şi bine.
  • Despre depresie nu ştiu dacă ar trebui să scriu. Recunosc că mi-a fost teamă şi încă îmi este puţin să nu mă prindă şi pe mine. I-am şi zis bărbatului să fie atent la mine, că poate fac lucruri care nu-s ok pentru mine sau pentru bebe.. din cauza oboselii mai ales. Am căutat semnele şi am găsit doar irascibilitate şi teamă că poate nu fac ceva bine (nu-i dau destul să mănânce, nu îi fac bine băiţă, nu observ ceva ce-l face să plângă). Ah.. şi-mi venea să plâng din orice motiv. Am citit o dată, aşteptând la doctor, nişte pliante de la Sensiblu despre baby blues. Şi cel mai bun remediu este să vorbeşti despre orice, fie că te îngrijorează sau nu. E important să fii înconjurată de oameni care te susţin şi-ţi spun că te descurci foarte bine. Şi aşa nu ai timp să te gândeşti la prostii. Mi-a făcut bine faptul că am fost împreună toţi 3, că am avut ajutor şi de la bunici.. Că m-am simţit în siguranţă.
O să-mi citesc posturile când o să am timp, să văd cu ce am mai rămas datoare :) Şi la timpul potrivit o să continui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu