(niciun subiect)

De multe ori mă apuc să scriu şi cineva se trezeşte şi salvez pentru mai târziu.. De cele mai multe ori şterg tot pentru că nu mai ştiu ce vroiam să zic :) Îmbătrânesc şi mă lasă memoria.

Nici acest post nu ştiu de ce l-am început.. vreau să zic ceva, însă trebuie să-mi mai caut cuvintele.

Citesc câteva bloguri, le urmăresc de când am aflat vestea cea mare.. şi mesajul e acelaşi: copilul nostru e cel mai bun, cel mai frumos, cel mai deştept etc. Toţi părinţii îşi văd copilul că fiind perfect. Chiar dacă plânge şi-i duce la exasperare uneori :) Şi pentru noi este copilul care ni se potriveşte. Ne uităm uimiţi la el câte a învăţat să facă, cât de mult a crescut.. şi încă ne mai vine să ne ciupim, să vedem dacă ne trezim din vreun vis. Râdem în fiecare zi cu el.. şi asta ne dă şi nouă putere şi pentru mâine.. Tot povesteam că vorbeşte.. am prins recent şi un moment de-al lui să-l punem la păstrare.

http://www.youtube.com/watch?v=rkCYTfPhfew

Povestesc cu alte proaspete mămici despre una despre alta.. ne mirăm de câte chestii auzim şi ne punem de acord că unele ar trebui supravegheate :) Nici eu nu sunt atotştiutoare şi am un milion de chestii de învăţat şi probabil par începătoare faţă de altele, dar dacă nu ştiu ceva întreb sau citesc. Fac multe chestii pentru că aşa simt.. De exemplu, îl ţin departe de parcuri. Pentru că e încă mic şi pentru că sistemul lui imunitar e încă în dezvoltare. Nu-i pot da echinaceea sau alte chestii naturiste. Şi nici nu-l pot băga într-un glob de sticlă. Tocmai ieşitul afară îl poate ajuta să-se dezvolte sistemul imunitar, însă trebuie să fac asta cu grijă. Chiar azi îmi zicea o prietenă de o mămică de bebe de 6 luni care-şi scoate copilul afară doar în week-end. Noi l-am scos după prima săptămână. Mai întâi câte puţin.. că era super cald şi seara.. şi-apoi.. cât mă ţineau picioarele. Şi aşa ne-a recomandat şi medicul.

Eu am greşit la început ţinând bebele cu căciuliţa în cap în casă. Astă-vară aveam aerul condiţionat pornit pe hol şi mi-era teamă să nu răcească.. deşi cu greu reuşeam să scădem temperatura până la 26 de grade în cameră. Rudi mă tot întreba "cât îl mai ţinem cu căciuliţa în cap?" şi atunci am citit că trebuie să stea fără, mai ales dacă temperatura din cameră nu scade sub 20 de grade. Îi faci mai mult rău dacă-l ţii cu căciuliţa în cap în casă.. aşa transpiră şi poate răci. Se ştie că bebeluşii trebuie să înveţe să-şi regleze temperatura.. şi cu căciuliţa în cap, oricât de subţire ar fi.. e cam greu. Acum îi mai pun căciuliţa după băiţă.. până adoarme.. pentru că nu folosim uscător de păr pentru firele lui rebele :)

Copilul trebuie să poarte căciuliţă iarna când iese afară şi vara o pălăriuţă care să-l protejeze de soare. Cine are aer condiţionat trebuie să-l oprească cu 20-30 de minute înainte de a ieşi afară, pentru că nu e ok pentru bebe să iasă de la 23 de grade la 30.. e bine să fie făcută o trecere termică. Şi la fel şi invers.. nu ieşim de la 23-24 de grade la 10 dintr-o dată.. Eu am îmbrăcat bebele pentru ieşit şi am deschis geamul.. să vină răcoare de-afară.. sau l-am îmbrăcat pe jumate şi restul la uşa blocului.. E posibil să-l fi înfofolit câteodată, dar aşa am simţit.

Nah.. fiecare face cum ştie, cum vrea sau cum a fost învăţat. Nu aş vrea să judec pe nimeni :)

O altă problemă e cu mine.. când vine vorba de lăsat bebele cu altcineva. Când o să vină clipa şi-o să trebuiască să-l las cu cineva mai mult timp.. o să-mi fie mie cel mai greu. Poate bebe nici n-o să observe că nu sunt în zonă, dar eu o să fiu praf. Mintea mea ştie ce e de făcut.. dar e mai greu de aplicat. Când era mai micuţ l-am mai lăsat cu bunicii. Hmm.. parcă simţea că sunt plecată şi se trezea şi începea să plângă şi nimic nu-l oprea. Aveam grijă să fie burta plină, plecam după ce adormea.. şi mă gândeam că cel puţin o oră va dormi, la fel că în zilele precedente.. De unde atâta noroc? :) În 15 minute după ce plecam deja suna telefonul şi nici nu trebuia să răspund şi ştiam despre ce e vorba. Ăsta era un moment când mă simţeam foarte vinovată, că am plecat fără el. Şi de-atunci vine peste tot cu noi. Eu, noi.. vrem să creştem un băieţel sigur pe el, care ştie să ia decizii.. şi să nu fie unul mămos. Dacă ne luăm după zodia în care s-a născut ar trebui să-mi fac griji pentru că va fi prea independent :) Dar, mai aştept până iese la iveală vreo caracteristică din zodie. Pentru viitorul lui, trebuie să înveţe de la noi că trebuie să fie şi independent. Acum are momente când se joacă singur.. e concentrat la jucărie, la mâinile sau la picioarele lui. Vom învăţa pe parcurs cum stă treaba.

Şi am hotărât că bebele va sta cu bunicii, unchii şi mătuşile pentru perioade scurte de timp. Nu-l uităm acolo. Bunicii, trebuie să se bucure de nepoţel, să-l răsfeţe (cu măsură), dar apoi se întoarce la noi. Noi suntem părinţii lui, noi avem grijă de el. Bunicii au fost părinţi, acum nu cred că mai au energia necesară să se ocupe de un copil curios, energic. Şi nici n-ar fi corect faţă de ei.

Şi nici nu cred că aş rezista fără el.