Cum stim ca suntem parinti buni?

Oare preocupa pe toata lumea acest aspect? Sau sunt unii care sunt siguri ca sunt parinti buni si nu mai sunt ingrijorati deloc, sau altii se straduiesc asa de tare si tot nu le iese?

Relatiile dintre cei mari si cei mici sunt mereu in schimbare si cred ca in fiecare zi vom fi parinti mai buni decat am fost ieri si peste ani, o sa fim si mai buni decat azi.

Nu vrem sa ne comparam cu nimeni si nici pe bebele nostru n-o sa-l comparam cu alti copii. Suntem unici si noi si el.. Si suntem cei mai faini parinti pe care ii poate avea, si el cel mai fain copil pe care-l putem avea.. O sa ne preocupe sanatatea lui, cum doarme, cat de des zambeste, cat si cum se joaca, daca se teme de ceva, daca e multumit cu ce are, daca e sigur pe el.. si o gramada de alte lucruri..

Metode pentru a creste un copil nu exista.. sunt prea multe chestii la mijloc - genetica, mediul in care creste, familia etc. Nu poti aplica ce merge la altii, s-ar putea sa nu se potriveasca copilului sau noua. E clar ca trebuie sa ne inarmam cu rabdare, sa fim atenti la el in orice clipa, dar sa nu-l sufocam, sa-l sprijinim, sa-l incurajam, sa-l formam si astfel sa scoatem la iveala ce e mai bun in el.

Da, usor de zis.. mai greu de facut. Dar, stim de unde incepem. Cu noi. Noi trebuie sa fim un model pentru el.. nu-i putem cere sa fie ordonat, daca noi ne aruncam hainele pe unde apucam.. sau sa fie respectuos, daca noi injuram si ne purtam urat cu toti ceilalti..

E mult de discutat pe tema asta.. dar, avem vreme, nu? :)

(va urma)