marți, 22 februarie 2011

Bilanţ la 8 luni şi ceva..

Scriu la acest post de mult.. l-am şi şters de câteva ori din lipsă de inspiraţie şi timp.. dar pe ăsta îl las.. Am observat că am început să mă plâng tot mai des de lipsa de timp.. Oare toate noile mămici sunt aşa sau gestionez eu foarte prost timpul?
Plus că.. deşi ştiu că scriu pentru bunici, unchi şi mătuşi şi câteva prietene.. aş aprecia un comentariu cât de mic acolo pentru că îmi dă elan să continui că astfel ştiu că mă citeşte cineva şi poate apreciază ce scriu eu aci. Şi nu cred că nu are nimeni nimic de comentat.. o încurajare, un sfat, o părere sau ceva ce-a auzit. Şi aş vrea feedback pentru că nu e corect ca voi să ştiţi ce facem noi, dar noi să nu ştim ce faceţi voi.. :P
Am vrut şi eu să mă opresc, că e viaţa noastră până la urmă şi cine vrea să facă parte din ea ne întreabă, ne scrie sau ne vizitează.. dar, continui să scriu despre evenimente, ca să le ştiu peste câţiva ani când o să mă întrebe bebe.. "mama, eu când am început să merg?" sau "tata, când m-ai învăţat să merg pe bicicletă?"

De multe ori am vrut să-i scriu lui bebe.. să citească el când o să fie mai mare, ce idei aveam eu când era el mic.. şi ce minunăţii făcea.
- la aproape 6 luni (fără 5 zile) am văzut vârful primului dinţisor;
- la 8 luni te ridicai în picioare, sprijinit de marginea pătuţului.. şi stăteai acolo, să te uiţi la ce se întâmplă în jurul tău;
- tot pe la 8 luni loveai cu mâna în tot ce se putea.. şi aprindeai televizorul din greşeală;
- "scăpai" lucrurile din mânuţe pe parchet şi erai fascinat de zgomot;
- mă trăgeai de pantalon când vroiai atenţia mea;
- în timpul alăptării mă trăgeai de păr, de nas sau îmi băgai degetele în gură;
- când venea orei mese "cereai" să mănânci în felul tău uitându-te la mine şi cu degetele în gură;
- ai fi mâncat orice amestecat cu iaurt:);
- erai fascinat de tavane şi lumini;
- aveai momente când "vorbeai" şi nu te mai opreai..
- nu ai fost niciodată bolnav;
- prima dată când ai tras de un sertar ţi-ai prins un deget când l-ai închis.. a fost semnul că trebuie să montăm sistemele de siguranţă pentru bebe (cumpărate de ceva timp);
- ţi-ai făcut program de somn.. şi o perioadă l-ai respectat.. când ai vrut tu, nu când am vrut noi;
- când începeai să te ridici singur, sprijinit de mobilă.. aveai momente când nu puteai nici să te ridici, dar nici să te pui jos.. şi scânceai după ajutor;
- îţi place să ne jucăm "cucu-bau";
- cel mai bine adormi în braţele mele, dar încă nu e un obicei rău. Obicei rău ar fi dacă m-ar deranja.. iar eu încă vreau să profit de aceste momente;
- când ţi-au apărut dinţii făceai tot felul de mutriţe cu buzele;
- îţi place când te atingem cu faţa pe burtică.. râzi până nu mai poţi.. şi ne place şi nouă să te auzim râzând;
- patrulezi peste tot.. pe unde te lăsăm - şi locul preferat este lângă suportul de pantofi unde îi "aranjezi" de fiecare dată;
- îţi place să faci băiţă, să loveşti apa cu mâinile şi să rozi jucăriile;
- zâmbeşti oamenilor pe stradă;
- dacă te loveşti (că se mai întâmplă şi din astea de-acum) mergem la perdea şi uiţi repede c-ai plâns..
- fără să ne dăm seama ţi-am cumpărat multe haine cu dungi (Rebe a observat);
- câteodată stai în scăunel la masă foarte flexat, ca la bar..
- părul e mai lung în partea stângă, se formează un cârlionţ deasupra urechii :)
- am zis că n-o să te îmbrăcăm în albastru, dar nu prea ne-a ieşit.

Lucrez şi la un bilanţ foto cu cele 8 luni şi ceva cu bebe.

3 comentarii:

  1. Aproape mi-au dat lacrimile :)
    Eu simteam nevoia sa mai comentez la postari, dar cum nu prea raspunzi la comentarii, m-am gandit ca nu conteaza :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna!Nu am comentat niciodata pt ca nu as sti ce sa-ti spun, ai citit atat de mult, incat nu cred ca cineva ar avea sa-ti spuna ceva in plus. dar sa stii ca verific blogul aproape zilnic, citesc cu mare placere ce scrii, si(sper sa nu te superi) am copiat aproape tot, pentru ca atunci cand o sa am si eu un bebe, blogul tau o sa fie o COMOARA de informatii!
    cu gestionatul timpului nu cred ca stai rau, ci din ce am vazut la surorile mele atunci cand nepoteii erau mici, ziua pur si simplu nu este destul de lunga sa faci tot ce iti doresti. am scris acum sa stii ca nu sunt numai parinti si prieteni apropiati care citesc, ci si fosti colegi de servici care chiar apreciaza ce scrii!

    RăspundețiȘtergere
  3. Hei Ancuta.. am mai raspuns la comentarii.. nu tot timpul le-am vazut la timp.. :) Oricum pe tine nu te pun la socoteala, ca la cat de des vb pe mess.. e ca si cum ai comenta aici :))
    Ana.. chiar nu stiam ca ma citesti.. dar ma bucur.. despre astfel de surprize vorbeam, sa aflu ce oameni "sunt alaturi de mine". Sa mai scrii, da?

    RăspundețiȘtergere