Noutăţi la sfârşit de iunie...

Vineri după-masă, după ora 16.. Mark a hotărât că poate să meargă singur pe picioarele lui.. :) De data asta cred că pot să notez că a început să meargă.. la 1 an, 2 săptămâni şi 2 zile..

Înainte de prânz, tot vineri.. am fost în părculeţul de lângă bloc.. era puţin frig (după o super furtună din noaptea precedentă) şi-am zis că nu stăm mult.. doar aşa cât să ne facem poftă de mâncare şi de somn.. Cum am ajuns în parc a vrut doar să meargă.. de fapt, să alerge :) A apărut şi-un băieţel puţin mai mare (17 luni), care alerga de zor.. şi asta l-a ambiţionat şi mai tare.. şi aşa cred că a trecut peste o oră.. s-a mai oprit la groapa cu nisip.. acolo era o fetiţă (20 de luni) care se juca împreună cu mama ei.. şi-apoi iar după băieţel.. Am putut în sfârşit să vorbesc cu cineva în parc.. mămica celui mic, pe care-l cheamă Barnabas vorbeşte engleză.. yuppy.. poate ne facem, în sfârşit, nişte prieteni. Am aflat că băieţelul merge de la 8 luni.. deci la aproape 1 an jumate aleargă şi e stăpân bine bine pe picioarele lui.. Se urcă el singur pe topogan, se dă şi în fund şi pe burtă.. şi era foarte vesel şi zâmbăreţ.. Şi Mark la fel.. oricum ştim deja că zâmbetele sunt molipsitoare :)

Cu greu am reuşit să îi luăm din parc şi când am ajuns acasă, i-am încălzit repede să pape.. şi apoi somn instant.. vreo 2 ore. Când s-a trezit.. a venit la cutia cu jucării.. şi ne-am jucat ca de obicei.. De când a făcut primii paşi.. de-acum vreo luna l-am tot stimulat să stea în picioare, l-am atras cu jucării.. sau să vină spre mine.. şi de multe ori făcea 1 sau 2 paşi şi se arunca în braţele mele.

De data asta, eram puţin mai departe şi n-am crezut că vine până la mine.. dar a venit.. foarte natural, de parcă mergea de când lumea.. echilibru era la el :) Şi bineînţeles că s-a aruncat în braţele mele.. Şi-apoi am mai făcut o dată schema.. să mai văd încă o dată că într-adevăr a început să meargă.. şi a făcut vreo 10 paşi.. Şi l-am mai pus să facă şi alţii.. şi a tot făcut.. :)

Acum, gândindu-mă la săptămâna care a trecut, aş putea să amintesc că a tot mers în picioare pe distanţe tot mai mari, fără să se pună pe jos.. El se pregătea pentru paşi fără sprijin..

Dacă la începutul săptămânii ni se părea că în ultima perioadă a stagnat.. adică n-a făcut nimic nou.. de vineri ne-a uimit.. a mers.. apoi am observat că pune un telefon de jucărie la ureche.. ne imită pe noi.. Bine, el pune de fapt mână la ureche - exteriorul palmei pe ureche şi telefonul ajunge undeva pe umăr.. dar, face gestul :) Apoi vociferează foarte mult.. sau mai bine zis, vorbeşte pe limba lui.. Câteodată mi se pare că repetă ce zic eu.. de exemplu eu zic despre căţel că face "vau-vau" (aşa face pe ungureşte) şi el a zis de câteva ori "au-au".. apoi legat de oliţă şi caca.. îi explic zilnic ce şi cum când exersăm.. când face îi zic că a făcut "ca-ca" şi o dată a zis un fel de "a-ca" :) Plus faptul că stă pe oliţă fără scutec este un mare progres..

"Mama" zice pe tot felul de intonaţii.. e tare drăguţ :) Parcă zice şi "tata", dar nu aşa clar.. Este vreme pentru vorbit.. parcă văd că o să ne dorim şi noi pe la 3 ani, când întreabă întruna să aibă un buton de Stop :)

E foarte afectuos sau cel puţin asta înseamnă pentru noi. Vine la noi, adică se urcă în pat sau pe canapea.. şi se urcă peste noi şi ne prinde cu mâinile de gât.. ne mai muşcă în joacă de nas.. sau pune capul pe umăr sau pe burta noastră..

Când vrea atenţie ţipă şi el, ca mai toţi copii.. şi încercăm să răspundem pe un ton calm şi relaxat, nu ca el :)

Când mănâncă are nevoie de ceva cu care să se joace.. orice dar să aibă mâinile ocupate. Vineri la micul dejun i-am pregătit fructe şi el a luat o jumate de felie de pâine de la masa noastră (încercăm să mâncăm cât mai multe mese împreună) şi lua o gură de pâine, o gură de piure de fructe.. Şi toată lumea e fericită.. eu c-a mâncat tot, el că s-a hrănit singurel.. La masa de seară îi mai dau ceva din farfuria mea (mâncare pregătită pentru el, care se află la mine în farfurie) şi uneori mănâncă, alteori.. aruncă pe jos.

Legat de aruncat pe jos.. aruncă tot pe jos.. Dacă a rămas ceva pe canapea, clar o să aterizeze pe jos.. Prosoapele de bucătărie le dă jos din cuier, perna de pe scaun.. firimituri sau bucăţi de mâncare de pe masa lui aterizează toate pe jos. Azi a mâncat la desert banană.. adică a ronţăit jumate, restul a ajuns pe jos.. Cam aşa arată podeaua după uraganul Mark :)