Pana cum ne-a dovedit asta cand se apropie de catei si vrea sa puna mana pe ei.. si cateii sunt de toate taliile:)) Cand vrea sa prinda furnicile de pe jos sau alt gandac aparut in calea lui.. Cand urca scarile sau le coboara.. cand se da pe topogan, cand se urca pe scaune.. Ne e frica noua mai tare si nu-l lasam sa faca lucrurile pe care ar vrea si cred ca ar si putea :)
luni, 12 septembrie 2011
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Si Costin m-a innebunit cu cateii!:(
RăspundeţiŞtergereHai ca mai merge cu cei mici, crescuti in casa, dar el n-are nicio frica de maidanezi, care nu poti stii ce reactie pot avea sau de caini gen bulgogi, etc....si mai vrea sa-i traga si de coada sau macar de blana.
Si el e foarte haios cand incearca sa prinsa cu doua defetele furnicile!:)
Copiii mici nu cunosc teama. Noi suntem cei care le-o isufla treptat. e adevarat ca nu cunosc nici riscurile, nici pericolele si de aceea sunt curajosi.
RăspundeţiŞtergereAi un baietel tare frumos si nazdravan!
Nici Maria nu are frica de caini. Daca vre-un dulau se da la ea, ea intinde mana sa il mangaie. :)
RăspundeţiŞtergereCat despre celelalte manifestari ale curajului "nebunesc", le cam au cu totii; toti cei neafectati de temerile noastre ale parintilor lor. E greu de gasitu un echilibru aici.. cel putin pentru mine.
Daaa.. toti sunt neinfricati! Si e greu intr-adevar sa gasesti felul cel mai bun prin care sa-l protejezi, fara sa-l protejezi prea mult..
RăspundeţiŞtergereAici, in Budapesta macar nu avem grija maidanezilor - nu exista nici macar un caine pe strazi.. Si cei pe care punem mana sunt cu stapanii si punem mana doar daca ne permit si daca ne asigura ca sunt obisnuiti cu copii :)
Sunt tare curioasa cat o sa tina curajul asta..
Multumim Loredana! Pupici si pentru fetitele tale!