Aproape 29

Am ajuns la 71 kg, masuratoarea o fac duminica - asa m-am obisnuit.. dar, burta se vede bine-bine, e rotunda si "tuguiata", semn clar ca e baiat - asa zic femeile :) Pe barbati nu-i intereseaza semnele astea. Am uitat de numele de gravida pe care mi l-a dat matusa mea - "2 in 1".

Mi-e foame dimineata devreme si seara tarziu.. Joey e hotarat, vrea sa manance.. Cred ca incepe sa faca si el reguli in viata mea.. reguli evidente, ca pana acum nu si-a "spus" parerea asa clar.

Reguli noi au aparut pentru ca trebuie sa mananc, sa dorm, sa ma imbrac altfel. E greu sa ma aplec sa-mi pun ciorapi sau pantofi, sa gasesc tricouri destul de lungi sa acopere burta.. dar nu asa de greu, stiind ce omulet e acolo, care reactioneaza la vocea mea, la atingeri.. pe care abia asteptam sa-l cunoastem.

Saptamana 28 a fost foarte plina, cu multa umblatura, cu multe cutii impachetate pentru mutare.. Cine ar fi crezut ca strangem asa multe lucruri in 5 ani? Noi nu.. :)

Dar, am reusit sa le ordonam frumos, sa le incarcam (eu mai putin sau chiar deloc) in microbuz si sa le transportam catre fostele noastre case..

Joey s-a cam revoltat ca l-am cam agitat, dar.. cred ca a inteles despre ce e vorba.. si ca oricum n-aveam de ales :( Ma linistesc in curand, promit!

Despartirea de Bucuresti s-a facut un pic, restul se face saptamana viitoare.. Ne pare rau ca plecam, de fapt ca nu-i vom vedea la fel de des pe oamenii care ne-au placut.. dupa altceva nu plangem. De ce sa plang dupa autobuzul 300 aglomerat? Sau dupa traficul haotic cu soferi care respecta doar regulile lor? De ce sa fim tristi ca plecam dintr-un oras prafuit si zgomotos, cu trotuare pline de gropi pentru care ar fi trebuit sa cumparam un carucior 4x4?

Am luat o decizie mai demult, Joey ne-a ajutat s-o punem in aplicare mai repede. Pentru el cautam aer mai curat, liniste, verde mai mult, sansa la servicii de toate felurile si siguranta.

Nu cautam luxul in Germania, nu cautam o viata iesita din comun.. cautam o viata normala. E clar ca termenul asta de "viata normala" e diferit de la om la om, dar pentru noi "normal" inseamna siguranta (si pe strada, si din partea autoritatilor, si orice tip de siguranta mai exista), un loc unde regulile sunt facute ca sa fie respectate. Ne-am "lovit" de multe ori de ideea ca "nemtii sunt reci". Cine zice ca e usor sa iti faci prieteni? Doar stim ce greu gaseti un om cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda, care trebuie sa-ti dovedeasca de nenumarate ori prietenia.. si asta e valabila in orice colt de lume, cu oameni de nationalitati si rase diferite.

Nu stim cum sunt altii, dar nici noua nu ne place sa fim vizitati pe neanuntate sau sa aparem la usa cuiva, asa pe nepusa masa. Oricat de prieteni am fi. Asta e diferenta intre romani si nemti. Nemtii iti zic clar cand te asteapta, se pregatesc frumos, iti pun casa si masa la dispozitie, iar daca tu te duci la el cand ai chef ce pretentii poti avea sa fii tratat frumos? L-ai deranjat de la ceva ce poate astepta de mult sa faca, oamenii aia muncesc, au dreptul sa isi rezerve timpul lor liber pentru ce doresc.

Peste tot pe unde am fost.. am primit un salut respectuos, un zambet, ajutor in caz de nevoie.. si cine a mai umblat prin lume cat de cat stie lucrurile astea. Si nu putem spune acelasi lucru despre romani. Nu sunt toti asa, stim asta foarte bine. Si nici nu vreau sa enumar cazuri de vanzatoare frustrate, de functionari incruntati si suparati ca nu le ajunge salariul.. Fiecare si-a ales ce vrea sa faca si asa am facut si noi. Am ales sa plecam.