marți, 3 septembrie 2013

Bune maniere?

Am dat de un afis pe facebook pe o pagina de bune maniere. 


Pentru copii mici cel mai mult conteaza exemplul familiei si al celor din jur. Copii ne imita, copii vor sa fie ca noi, deci de noi depinde felul in care un copil creste, se dezvolta si ajunge un adult cu bun-simt / politicos / binevoitor / prietenos.

I-au imaginile pe rand.. 

Iubeste-ti familia. 
Nu trebuie sa-mi imaginez o familie cu tata alcoolic, mama supusa (poate si ea mai bea, sa uite in ce familie a ajuns) pentru ca sunt multe astfel de cazuri in realitate. Sau o mama frustrata ca tatal copilului a plecat cu alta care-si varsa nervii pe copil? Cum poate un copil sa isi iubeasca familia, daca ei nu-l iubesc pe el? Stie acel copil ce e iubirea daca n-a primit-o niciodata?

Spala-te pe maini. 
Sa zicem ca e pentru a crea a o rutina, pentru sanatatea copilului, dar tot exemplul parintilor si diferite metode de-al atrage la baie, la apa si sapun dau rezultate. 

Fii bun.
Toti copii sunt buni. Obiceiurile sau faptele pot fi mai putin bune. 

Imparte jucariile.
Cum sa-i explic unui copil ca tre sa-si dea jucariile lui altui copil? Pentru ca nu prea stie ce inseamna sa imprumute. Stie toata lumea vorba "ce tie nu-ti place altuia nu-i face".. si as putea aplica si pentru copil. De ce sa-l pun sa imparta jucarii, cand nici mie nu mi-ar placea sa dau asa pe strada sau in parc tot ce am prin poseta sau pe acasa. Pot sa-l invat sa ceara voie sa se joace cu jucaria altcuiva sau sa intrebe alti copii daca vor jucariile lui.

Fii generos.
Cum sa fie generos cu toata lumea cand restul nu sunt? E adevarat ca trebuie sa dai ca sa primesti.. dar de ce sa inceapa el prima data? Noi trebuie sa incepem sa fim generosi, sa le dam timp pentru toate cate au sa le invete.
Chiar am gasit un comentariu foarte fain al unei mamici (e doar o parte):
"Fii generos: as vrea sa vad fata parintelui al carui copil a fost generos cu lucrurile din casa. Ma indoiesc ca parintii ar tresari de bucurie cu un copil care si-ar darui non-stop lucrurile, mancarea, jucariile, etc. Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se intample :)"

Spune multumesc. Spune te rog. Fii amabil. Fii politicos.
Poti sa-i zici de 1000 de ori sa spuna "multumesc" si tot n-o sa spuna daca nu te aude pe tine folosind acest cuvant. Si e valabil si pentru "te rog". Sa fii amabil inseamna sa fii prietenos, binevoitor, politicos. 

Fii ascultator.
Dar parerea lui nu conteaza? Cum se poate transforma un copil ascultator intr-un adult independent?
Un copil are nevoie de libertate de exprimare, de miscare si incurajat sa-si spuna parerea. De asta sunt parintii lui acolo, sa-l ghideze astfel incat actiunile lui sa nu-l raneasca.

Citeste o carte.
E aceeasi situatie cu cuvintele "multumesc si re rog". Daca tu ca parinte nu citesti nicio carte sau poate ca citesti, dar el nu te vede.. Cum sa vrea copilul sa citeasca? Nu vede pe nimeni facand asta, nu ii este trezita curiozitatea, n-o sa citeasca de gura ta. 

Fa curat in camera.
Asta e suna ca un ordin. Tot de mic un copil poate fi invatat cum sa pastreze ordinea si curatenia in camera lui, insa prin joaca, nu cu pedepse si restrictii. Si din nou conteaza exemplul parintilor. Un adult care isi lasa ciorapii, pantalonii aruncati pe jos sau pe un pat, nu isi face patul.. cum poate cere unui copil sa pastreze sau sa faca el curat?
Dar mai sunt si copii care nu inteleg acest concept de ordine. Pentru ca ei se simt bine printre jucarii aruncate pe jos, pe pat.. si poate prin adolescenta le mai poti cere sa faca putina ordine printre lucrurile lor.

Fii credincios.
Sa creada in ce? In el? In parinti? In religie?
E tare complicat sa-i explici unui copil cine sau ce e Dumnezeu. Banuiesc ca la asta se refera afisul asta. Daca parintii nu merg la biserica, nu cred in Biblie si Dumnezeu, nu prea pot explica existenta lui Dumnezeu. Desi Dumnezeu inseamna sa crezi fara sa vezi.
Insa e bine sa-i expuna copilului si varianta asta, mai ales ca se poate intalni cu alti copii "credinciosi".
 

Ideea poate fi faina pentru copii mai mari, care stiu sa citeasca si stiu deja aceste lucruri pentru ca le-au vazut la parintii sau educatorii lor.

Cum sa nu iti tratezi copilul (sau pe oricine altcineva):

marți, 13 august 2013

Ziua in care am incetat sa spun "Grabeste-te"


Traducere și adaptare a unui articol despre micile bucurii ale vieții pe care noi, adulții nu (prea) le mai vedem..


Când duci o viață agitată, fiecare minut trebuie contabilizat. Te simți ca și cum ar trebui să verifici mereu o listă, să te uiți la un ecran sau să te grăbești la următoarea destinație. Si oricât ai încerca să îți împarți timpul și atenția, oricâte activități ai încerca să faci în același timp, niciodată nu este destul timp într-o zi ca să recuperezi. 
Asta a fost viața mea pentru 2 ani. Gândurile și acțiunile mele au fost controlate de notificări electronice, alarme și agende pline. Deși vroiam cu toată ființa mea sa fiu punctuala sau sa ma țin de programul supraîncărcat, nu eram.
Acum 6 ani am fost binecuvântata cu un copil lipsit de griji, care se oprește pe stradă să miroase trandafirii. 
- Când aveam nevoie sa ies pe ușă ea avea tot timpul din lume ca să își ia o poșeta și o coroana plină de sclipici.
- Când trebuia sa fiu undeva de 5 minute deja, ea insista sa-si lege jucăria de plus în scaunul de mașina.
- Când vroiam sa-mi iau o gustare rapida, ea se oprea sa vorbească putin cu o bătrână care semăna cu bunica ei.
- Când aveam 30 de minute pentru alergat, ea vroia sa opresc căruciorul ca sa mângâie fiecare cățel pe lângă care treceam. 
- Când aveam o agendă plină ce începea la 6 dimineața ea vroia să spargă ouăle și să le amestece mai încet ca niciodată.

Copilul meu fără griji a fost un cadou pentru felul meu de-a fi condusa de sarcini, dar nu am văzut. Când duci o viata distrasa, ai viziunea tunel - te uiți doar ce urmează pe agenda. Si orice nu poate fi bifat de pe lista este o pierdere de vreme.
Ori de câte ori copilul ma devia de la programul meu de maestru, ma gândeam "nu avem timp pentru asta". Prin urmare, cuvintele spuse cel mai des copilului meu iubitor de viata au fost: "Grăbește-te."
Începeam orice propoziție cu ele.
Grăbește-te, vom întârzia.
Sfârșeam propoziții cu ele.
Vom rata tot dacă tu nu te grăbești.
Îmi începeam ziua cu ele.
Grăbește-te și mănâncă-ți micul dejun.
Grăbește-te și îmbracă-te.
Îmi sfârșeam ziua cu ele.
Grăbește-te și spală-te pe dinți.
Grăbește-te și bagă-te în pat.
Deși cuvintele "grăbește-te" nu măreau viteaza copilului meu, le spuneam oricum. Poate mai des decât "Te iubesc."

Adevarul doare, dar adevarul vindeca și mă aduce mai aproape de părintele care vreau sa fiu.
Si într o zi fatidica, lucrurile s-au schimbat. Doar ce-am luat-o pe fetița mai mare de la grădiniță și coboram din mașină. Pentru ca nu era destul de rapidă pentru gustul ei, fiica mai mare i-a zis surorii mai mici "Ești atât de înceată " Si când și-a încrucișat bratele și și-a arătat expresia exasperată, m-am văzut pe mine - și-a fost o priveliște amețitoare.
Eram ca un tiran care a împins și a presat și a grăbit un copil mic care doar vroia sa se bucure de viata.
Ochii mi s-au deschis; am văzut clar raul pe care existenta mea grăbită îl făcea ambilor mei copii. 
Deși vocea îmi tremura, m-am uitat în ochii micului meu copil și am zis "Îmi pare rău ca te-am grăbit Îmi place ca nu te grăbești și as vrea sa fiu și eu ca tine."
Amândouă s-au uitat la fel de surprinse de admiterea mea dureroasa, dar pe fața celei mici a apărut o strălucire inconfundabilă de validare și acceptare.
"Promit că voi fi mai răbdătoare de-acum înainte i-am zis și am îmbrățișat copilul meu cârlionțat care acum radia la promisiunea mamei ei.
A fost destul de ușor sa alung cuvintele "grăbește-te" din vocabularul meu. Nu a fost la fel de ușor sa dobândesc răbdarea de a aștepta copilul meu negrăbit Pentru a ne ajuta pe amândouă am început sa-i dau mai mult timp pentru a se pregăti când trebuia sa mergem undeva. Chiar și atunci întârziam. In acele momente m-am asigurat ca voi întârzia doar câțiva ani, dacă voi întârzia, cât e ea mica.
Când mergeam cu fiica mea la plimbare sau la magazin, o lăsam pe ea sa aleagă ritmul. Când se oprea ca sa admire ceva, alungam gândurile despre programul meu și doar o observam. Am fost martora unor expresii de pe fata ei pe care nu le mai văzusem. I-am studiat mâinile și felul în care ochii se încrețeau când zâmbea. Am văzut felul în care alți oameni ii răspundeau oprindu-se sa le vorbească. Am văzut cum observa gândacii interesanți sau flori drăguțe. Ea era o Observatoare, și repede am învățat ca Observatorii lumii sunt cadouri rare și frumoase. Si atunci am observat ca ea era un cadou pentru sufletul meu frenetic.

Promisiunea mea de a încetini a fost făcută acum aproape 3 ani, în același timp am început călătoria mea de a renunța la distragerea zilnica și a aprecia ce contează în viață. Si trăind într-un ritm mai lent are nevoie de efort. Fiica ea cea mica este memento-ul meu de ce trebuie sa tot încerc De fapt, acum câteva zile, mi-a amintit din nou.
Eram în vacanță, ne-am plimbat cu bicicleta și-am mers sa luam o gustare. Ne-am așezat la o masa, ea admirând incantata turnul de înghețată. Dintr-o dată, pe fața ei a apărut îngrijorarea. "Mami, trebuie să mă grăbesc?"

As fi putut sa plâng. Poate că cicatricile unei vieți grăbite nu dispar complet, am gândit cu tristețe. 
Copilul meu se uita mine, așteptând să știe dacă să se grăbească sau nu, și-am știut că am de ales. Aș putea sta acolo, gândindu-ma de câte ori mi-am grăbit copilul prin viață sau să sărbătoresc faptul că astăzi încerc să fac totul diferit.
Si-am ales sa trăiesc ziua de azi. 
"Nu trebuie să te grăbești stai cât ai nevoie" i-am zis blând. Întreaga ei fata s-a luminat instant și umerii s-au relaxat.
Si-am stat una lângă alta, vorbind despre lucruri despre care copii de 6 ani vorbesc. Au fost și momente când am stat în liniște, doar zâmbindu-ne și admirând peisajele și sunetele din jurul nostru. 
Am crezut că o să mănânce tot, dar când a ajuns la ultima înghițitură, a luat o lingură de înghețată și sirop și mi-a întins-o. "Am păstrat ultima gură pentru tine mama", mi-a zis fata mea. 
Când bunătatea de înghețată îmi potolea setea, am realizat ca am făcut afacerea vieții. 
I-am dat copilului meu putin timp și în schimb ea mi-a dat ultima ei înghițitură de înghețată și amintindu-mi că lucrurile dulci și dragostea vin mai ușor când nu te mai grăbești prin viață.
Fie că mănânci o înghețată, culegi o floare, pui centura de siguranță, spargi un ou, găsești o scoică, te uiți la o buburuză sau doar te plimbi pe trotuar, nu voi mai spune "nu avem timp pentru asta" pentru că e ca și cum ai spune "nu avem timp sa trăim."
Făcând o pauză pentru a observa micile bucurii ale vieții de zi cu zi este singurul fel de a trai.
(Credeți-mă, am învățat de la expertul mondial în trăitul unei vieți vesele). 

Articolul poate fi citit in engleza aici: http://www.handsfreemama.com/2013/07/16/the-day-i-stopped-saying-hurry-up/

vineri, 9 august 2013

Mark la volan..

Ce inseamna pentru Mark sa conduci o masina?
Bagi cheia in condula, invarti volanta, aprinzi culorile (luminile de pe bord).. pui dreapta (navigatia) si gata.


duminică, 14 aprilie 2013

Chec buuun!



M-am hotarat sa scriu aici o reteta pe care o fac destul de des.. nu ca sa tin minte gramaje, ca e foarte usoara, ci ca e buna.. Ii zice "quatre quarts" pe franceza sau "pound cake" in engleza.

Se folosesc doar oua, zahar, faina si unt. Cate grame de oua atatea grame de unt, zahar si faina. Fara alte chestii.
Reteta se poate adapta in functie de tava, de numarul consumatorilor etc.

Eu fac de obicei din 4 oua mai mari (au cam 50 de grame bucata) si atunci inseamna ca voi pune 200 g unt moale (merge si unt sarat si nesarat), 200 g zahar (de obicei mai putin, ca sa manance si Mark) si 200 g faina.
Se regleaza cuptorul la 180 de grade.

Se pune zaharul intr-un bol si untul moale peste (se poate si topi putin in micro - cam 40 de secunde la 600W, dar sa ramana galbui si uleios, nu albicios cu spuma). Se amesteca bine si muuult pana se face o crema faina.
Se adauga apoi galbenusurile pe rand si se amesteca bine (cu cat amesteci mai energic, cu atat iese checul mai pufos). Se pune faina cernuta si se amesteca bine.
Separat se bat albusurile cu un praf de sare.. pana nu cad din bol, daca intorci bolul cu susul in jos (depinde de fiecare daca se risca :) ). Se pune albusul batut cate o lingura si se incorporeaza usor, de jos in sus. E un pas important ca sa ramana checul pufos. Urmeaza sa pun compozitia intr-o tava - dreptunghiulara sau rotunda. Cine vrea poate folosi si cacao - se lasa un sfert din compozitie in bol in care se adauga 1 lingura jumate de cacao si se amesteca usor si apoi se pune in tava, peste restul compozitiei si se amesteca cu o furculita pentru un aspect marmorat. 
Se coace pentru 45 de minute la 180 de grade sau pana trece testul scobitorii.
Se poate folosi si o glazura deasupra - ciocolata, lamaie, iaurt si fructe de padure.. ce aveti sau ce va place.
Poze nu am, ca mereu il mancam repede :)
Reteta e de pe net, dar nu mai stiu de unde, pentru ca o am notata de multa vreme.

miercuri, 20 februarie 2013

Markey Mouse


Ideea costumului a venit de la o mamica de pe un grup de pe Facebook. A confectionat si ea unul pentru copil si-a avut mare succes.. si asa m-am hotarat si eu sa-l facem pe Mark ca pe Mickey Mouse. E un personaj indragit de toti copii, il recunosc toti si n-a fost greu sa-l fac. Si-a vrut si Mark sa aiba costum de Mickey. Desi, cu vreo 2-3 zile inainte de party a zis ca vrea costum de Handy Manny :) Poate data viitoare, daca nu apare alt personaj preferat la orizont :)

Am povestit in alta postare cum am facut, dar mai scriu inca o data pe scurt.
Am cumparat ciorapi negri si manusi albe ca nu aveam, restul recuzitei e din dulap :)
Am imbracat 2 nasturi in fetru alb si i-am cusut pe pantalonii rosii scurti. 
Apoi am imbracat 2 bucati de carton rotunde cu material polar negru (e fain ca nu se desira la margini si e si putin elastic) si le-am lipit cu lipici cald pe o bentita de plastic. Dupa cateva zile de purtat prin casa, am ajuns la concluzia ca trebuie sa imbrac si restul bentitei cu polar, ca sa nu-l jeneze prea tare la cap.
Papuci galbeni n-am gasit si am ajuns sa colorez o pereche de sosete de-a mea cu acrilice :) si le-am tras peste papucii lui.
Coada? Resturi de material polar si la mijloc o sarma subtire. Am cusut-o de pantaloni.
Iar nasul negru desenat cu creion dermatograf :)

joi, 14 februarie 2013

Cuvinte de-ale lui Mark.. Animale

căluța = cal
tigu = tigru
iepuie / iepule = iepure
deifin = delfin
catiță = caracatiță
pasăie = pasăre de orice fel
țoasă = broască țestoasă
vupe = vulpe
vebeiță = veverită
camela = camelon
bască = broască
uss = urs
muța = maimuță
fantu / elefant = elefant
hipo / hipapa tan = hipopotam
rață = rață
gâscă = gâscă


Am exersat azi, 14 februarie.. cuvintele uitandu-ne la pagina principala de la google cum cupla diferite animale :)

miercuri, 13 februarie 2013

Ne pregatim de party..

Luni este petrecere de Farsang, adica carnaval.

Este o sarbatoare care precede Postul Pastelui. Adica se mananca bine - carne multa si mai ales gogosi. Si se tin petreceri unde fiecare se costumeaza. Pentru copii e o ocazie buna sa se transforme intr-un personaj preferat.

Poate la anul mergem si noi la Carnavalul Busójárás de la Mohács. Anul asta cred ca l-ar fi speriat mastile astea. 

E un obicei vechi, probabil pagan asociat cu fertilitatea si venirea primaverii. Sunt legende care spun ca mastile ar fi fost facute pentru a-i speria pe turcii invadatori.


Oare ce am ales anul asta? :) Ca tot eu am ales, Mark a fost de acord. Poate la anul o sa-mi zica el dinainte ce vrea sa fie.

Anul asta e un soricel imbracat ca Mickey.

Am mesterit urechile din carton imbracat cu polar negru, prinse pe o bentita de plastic. Cred ca o voi imbraca pe toata in polar, ca sa fie mai usor de suportat pe cap.


Sunt putin inegale, dar cine mai observa? :D

Apoi am imbracat niste nasturi albi in fetru si i-am cusut pe pantalonii rosii. Erau niste pantaloni cu o dunga bleumarin pe margine, dar i-am cusut pe interior, ca s-o ascund.. Se vede putin in partea de sus la elastic, dar sper sa nu observe prea multa lume :)


Apoi am cumparat niste manusi albe, am gasit doar de adulti, din alea fara degete.. la fix ii vin. Am cusut marginile degetelor si sper doar sa le tina pe maini pentru cateva poze.

Am mai cumparat o pereche de ciorapi negri si o bluza aproape neagra. E bleumarin si aia, ca neagra simpla n-am gasit nicaieri. O sa mai caut, dar daca nu gasesc, asta e.



Mai trebuie sa mesteresc niste papuci galbeni. Am cautat niste pantofi din aia tip crocs, dar nu am gasit nicaieri galbeni.. Mai am timp pana luni sa gasesc o solutie.

Si sa nu uit de coada.. am cusut resturi de polar negru sub forma de coada luuunga.. Sper sa rezista la multe trageri de coada :)

Luni urmeaza petrecerea.. trebuie sa-i mai mazgalesc nasul cu un creion negru si gata soricelul :)
Revin cu poze.