luni, 29 octombrie 2012

Invatare.. din carti

Multa lume din jurul nostru spune ca citesc seara la culcare copiilor. Si ne-am intrebat "oare cum reusesc". Pentru ca al nostru da paginile repede, nu putem citi nimic, spunem totul din memorie sau inspirati de vreun desen din carte. 
Am incercat sa urmam niste pasi din cateva articole. Nu ne-am pus in pat si-am inceput sa citim, dar undeva clar am gresit.
Am ales carti pentru copii, cu text putin, cu imagini dragute. Cele cu text mult stim ca-l plictisesc. Acum caut niste carti cu trenulete, daca tot ii plac. Asa voi putea exersa la nesfarsit sunetele scoase de trenuri :)
L-am implicat si pe el, tine cartea si da paginile, scoate sunete sau zice cuvintele pe care le stie. Il mai intreb si eu culori si repet cuvinte pe care nu le stie. Incepe sa faca si propozitii scurte.


Mai avem de lucrat la rutina de citit. Pana acum citeam la pranz, inainte de culcare, dar nu prea ne iese. As vrea sa am si tu timp de citit mai mult si astfel sa fiu un exemplu pentru el. 


miercuri, 3 octombrie 2012

Cum sa te opresti..

Cum sa te opresti din mancat ceva ce iti place foarte mult?
Adultii cred ca isi pot impune asta, dar copii?
Si de data asta nu aducem in discutie chestiile dulci, pline de chimicale pentru gust si culoare.. ci de lapte. Laptele matern. Care e dulceag si creaza dependenta si le place copiilor.
Multa vreme am spus mandra ca alaptez, mi se parea normal. Dar cand copilul are 2 ani si ceva, si spui cuiva ca alaptezi.. lumea se uita ciudat la tine. Asa ceva nu se mai intampla in ziua de azi pe toate drumurile. Si de aici si privirile neintelegatoare.
Prima data cand am primit o parere legata de alaptarea tarzie a fost cand Mark avea un pic peste 18 luni.. "O sa vezi tu ce greu il dezveti". Mie mi se parea normal ca sa alaptez, deci nu m-a afectat. Pe cand Mark avea 20 de luni am sperat (tot influentata de societate) ca pana la 24 de luni sa se sature. Se apropia termenul si pruncul nu dadea niciun semn ca s-ar opri.. si intreb "cum sa te opresti din mancat ceva ce iti place foarte mult?" Si daca pruncul ar fi vorbit, probabil ca mi-ar fi zis.. "mai un pic".
Am citit o gramada de sfaturi legate de intarcare si parca nu se potrivea niciunul.. pentru ca si in acest caz, fiecare situatie e unica, fiecare participant la alaptare e diferit.
Am stiut ca n-o sa aplic metodele dure (manjit sanii cu solutii colorate sau cu gust rau) si ca o sa incerc sa fac oprirea cat mai naturala. Am sperat ca o sa se intarce singur, dar dupa 2 ani a fost clar ca tre sa-l ajut si eu :(

Acum vreo 2 saptamani s-a adus iara in discutie subiectul "intarcare" pe grupul Alapteaza! Si una dintre mamici chiar a comentat pe tema intarcarii fortate cu metodele sugerate de batrane.
Eu nu m-as fi gandit niciodata sa-mi ung sanii cu funingine, dar unele au facut-o. Alte solutii folosite sunt: mustar, ardei iute, sare de lamaie, lamaie, usturoi etc. Si colorarea mamelonului cu carioca :(
De ce nu este bine sa aplicam metoda asta?
Pentru ca "aceasta metoda distorsioneaza imaginea copilului legata de san si evident si de mama. Copilul percepe aceasta ungere ca fiind "stricarea sanului", va percepe sanul si pe mama detinatoare ca pe ceva in care nu mai poate avea incredere. Acum e bun si peste 5 min, h, zile "se strica, pisca, e negru sau are gust nasol".
Astfel copilul cand va creste poate dezvolta tendinta de a-si schimba comportamentul, placerile si chiar dispozitia de la un mom la altul, aceasta tendinta spre instabilitate fiind ceva ok si insusit in frageda pruncie ca patern.
De asemenea copilul tinde sa isi piarda increderea in mama astfel aparand si alte rupturi intre cei doi.
"

In ultima vreme (vreo 4-5 luni) am incercat sa-i fac de mancare chestii care ii plac, sa aiba burtica plina si sa nu isi mai doreasca san. De aici si ideea ca copilul suge pentru confort, pentru siguranta, nu de foame. Oricum am fost mereu cu el, nu am avut de ce sa ii refuz placerea asta.

Si uite c-am ajuns la 2 ani si aproape 4 luni si se intampla cum nu m-am gandit. In ultima luna am fost plecati, am calatorit cu masina si cu trenul si de multe ori ne-a prins ora de nani pe drum si astfel Mark a adormit fara san, cum se intampla mai tot timpul. Iar seara la culcare, era asa de obosit ca adormea instant..
Saptamana trecuta am plecat cu trenul la Budapesta, a mancat un mini sandwich si s-a intins pe bancheta, cu capul pe picioarele mele si a adormit instant.. Am pus pe seama leganarii trenului.. Seara la culcare s-a pus in pat si a adormit fara probleme.. A doua zi am mers iara cu trenul la pranz si acelasi scenariu. Seara, la Arad a cerut putin, dar in 2-3 minute a fost gata.. s-a intins in pat si a adormit. Au urmat cateva zile cu agitatie, a dormit in masina.. si seara a adormit la hotel, cu jucaria in mana, nici nu ne-am dat seama.
Sambata, la nunta fratelui meu, a adormit in biserica, in timpul slujbei :) L-am dus la hotel si-a mai dormit vreo 2 ore.. cred ca stia el ca urmeaza petrecerea.. A rezistat pana la 12, cand l-am dus la nani cu bunica. A cerut tzitzi, dar in 5 minute a adormit.. si-a dormit pana la 9. Duminica a mai dormit de 2 ori pe masina si seara a adormit tot fara tzitzi.
Ieri i-am servit pranzul.. si am zis ca mergem la nani.. s-a uitat la mine si a zis "tzitzi nani?", eu n-am zis nimic si a pus capul pe perna mea, si-a bagat mana in parul meu si a adormit fara cantat, fara nimic. Aseara i-am facut baita pe la 9, am zis ca ne imbracam in pijama si apoi nani. Ne-a luat pe amandoi de mana si a zis "nani". A durat un pic pana s-a linistit, a mai patrulat prin casa, a mai cerut niste jucarii pe care le-a adus in pat.. si a pus capul pe perna si nu stiu cand a adormit, ca noi am adormit inaintea lui :) Deci n-a mai cerut. Sper sa nu mai ceara zilele astea.. Oricum nu prea mai este lapte, dupa atatea zile in care nu s-a facut.

Nu e un exemplu de autointarcare pentru ca am intervenit eu si deplasarile, dar pentru mine e bine ca n-a plans, ca n-a trebuit sa-i refuz cererea.. si sper ca e bine si pentru el. Urmeaza sa-l ducem la cresa si va trebui sa fie mai independent. Asta imi zic mie, ca sa nu ma simt vinovata.