duminică, 26 iunie 2011

Noutăţi la sfârşit de iunie...

Vineri după-masă, după ora 16.. Mark a hotărât că poate să meargă singur pe picioarele lui.. :) De data asta cred că pot să notez că a început să meargă.. la 1 an, 2 săptămâni şi 2 zile..
Înainte de prânz, tot vineri.. am fost în părculeţul de lângă bloc.. era puţin frig (după o super furtună din noaptea precedentă) şi-am zis că nu stăm mult.. doar aşa cât să ne facem poftă de mâncare şi de somn.. Cum am ajuns în parc a vrut doar să meargă.. de fapt, să alerge :) A apărut şi-un băieţel puţin mai mare (17 luni), care alerga de zor.. şi asta l-a ambiţionat şi mai tare.. şi aşa cred că a trecut peste o oră.. s-a mai oprit la groapa cu nisip.. acolo era o fetiţă (20 de luni) care se juca împreună cu mama ei.. şi-apoi iar după băieţel.. Am putut în sfârşit să vorbesc cu cineva în parc.. mămica celui mic, pe care-l cheamă Barnabas vorbeşte engleză.. yuppy.. poate ne facem, în sfârşit, nişte prieteni. Am aflat că băieţelul merge de la 8 luni.. deci la aproape 1 an jumate aleargă şi e stăpân bine bine pe picioarele lui.. Se urcă el singur pe topogan, se dă şi în fund şi pe burtă.. şi era foarte vesel şi zâmbăreţ.. Şi Mark la fel.. oricum ştim deja că zâmbetele sunt molipsitoare :)
Cu greu am reuşit să îi luăm din parc şi când am ajuns acasă, i-am încălzit repede să pape.. şi apoi somn instant.. vreo 2 ore. Când s-a trezit.. a venit la cutia cu jucării.. şi ne-am jucat ca de obicei.. De când a făcut primii paşi.. de-acum vreo luna l-am tot stimulat să stea în picioare, l-am atras cu jucării.. sau să vină spre mine.. şi de multe ori făcea 1 sau 2 paşi şi se arunca în braţele mele.
De data asta, eram puţin mai departe şi n-am crezut că vine până la mine.. dar a venit.. foarte natural, de parcă mergea de când lumea.. echilibru era la el :) Şi bineînţeles că s-a aruncat în braţele mele.. Şi-apoi am mai făcut o dată schema.. să mai văd încă o dată că într-adevăr a început să meargă.. şi a făcut vreo 10 paşi.. Şi l-am mai pus să facă şi alţii.. şi a tot făcut.. :)
Acum, gândindu-mă la săptămâna care a trecut, aş putea să amintesc că a tot mers în picioare pe distanţe tot mai mari, fără să se pună pe jos.. El se pregătea pentru paşi fără sprijin..
Dacă la începutul săptămânii ni se părea că în ultima perioadă a stagnat.. adică n-a făcut nimic nou.. de vineri ne-a uimit.. a mers.. apoi am observat că pune un telefon de jucărie la ureche.. ne imită pe noi.. Bine, el pune de fapt mână la ureche - exteriorul palmei pe ureche şi telefonul ajunge undeva pe umăr.. dar, face gestul :) Apoi vociferează foarte mult.. sau mai bine zis, vorbeşte pe limba lui.. Câteodată mi se pare că repetă ce zic eu.. de exemplu eu zic despre căţel că face "vau-vau" (aşa face pe ungureşte) şi el a zis de câteva ori "au-au".. apoi legat de oliţă şi caca.. îi explic zilnic ce şi cum când exersăm.. când face îi zic că a făcut "ca-ca" şi o dată a zis un fel de "a-ca" :) Plus faptul că stă pe oliţă fără scutec este un mare progres..
"Mama" zice pe tot felul de intonaţii.. e tare drăguţ :) Parcă zice şi "tata", dar nu aşa clar.. Este vreme pentru vorbit.. parcă văd că o să ne dorim şi noi pe la 3 ani, când întreabă întruna să aibă un buton de Stop :)
E foarte afectuos sau cel puţin asta înseamnă pentru noi. Vine la noi, adică se urcă în pat sau pe canapea.. şi se urcă peste noi şi ne prinde cu mâinile de gât.. ne mai muşcă în joacă de nas.. sau pune capul pe umăr sau pe burta noastră..
Când vrea atenţie ţipă şi el, ca mai toţi copii.. şi încercăm să răspundem pe un ton calm şi relaxat, nu ca el :)
Când mănâncă are nevoie de ceva cu care să se joace.. orice dar să aibă mâinile ocupate. Vineri la micul dejun i-am pregătit fructe şi el a luat o jumate de felie de pâine de la masa noastră (încercăm să mâncăm cât mai multe mese împreună) şi lua o gură de pâine, o gură de piure de fructe.. Şi toată lumea e fericită.. eu c-a mâncat tot, el că s-a hrănit singurel.. La masa de seară îi mai dau ceva din farfuria mea (mâncare pregătită pentru el, care se află la mine în farfurie) şi uneori mănâncă, alteori.. aruncă pe jos.
Legat de aruncat pe jos.. aruncă tot pe jos.. Dacă a rămas ceva pe canapea, clar o să aterizeze pe jos.. Prosoapele de bucătărie le dă jos din cuier, perna de pe scaun.. firimituri sau bucăţi de mâncare de pe masa lui aterizează toate pe jos. Azi a mâncat la desert banană.. adică a ronţăit jumate, restul a ajuns pe jos.. Cam aşa arată podeaua după uraganul Mark :)

joi, 23 iunie 2011

Despre Bili.. sau mersul la oliţă..

Până acum nu prea am adus în discuţie acest subiect, dar el (Bili) este prezent în viaţa noastră de multă vreme.. Şi de 2 săptămâni a primit şi un partener - Bili 2. Este vorba de oliţă.. pe ungureşte îi zice bili şi-atunci aşa rămâne.. că să nu-l confuzam pe Mark.
Le-am făcut cunoştinţă de vreo 2 luni cred, dar încă nu am reuşit să ajungem să o folosim pentru scopul ei.. De săptămâna asta însă a acceptat să stea pe ea, deci e un pas înainte şi un semn că s-au mai împrietenit.. şi încet-încet sper să se prindă care e scopul cu chestia asta. Deocamdată se urcă pe ea.. şi-o pune în cap.. şi altele de genu.. Azi a stat şi fără scutec.. dar n-a făcut nimic.. şi ştiam că n-are cum să facă.. dacă se întâmpla, chiar era o pură întâmplare..
Am mai căutat eu sfaturi şi idei pentru a-l împrieteni cu oliţa, dar încă nu am insistat. Şi nici nu mă grăbesc foarte tare.. sunt altele prioritare - să meargă, să spună câteva cuvinte, să-şi arate voinţa şi interesul pentru anumite lucruri sau activităţi..
Şi cu această ocazie am găsit tot felul de poveşti de la alte mămici.. şi la acest capitol m-am îngrozit de unele :(
Ce tip de oliţă alegi? Noi avem una clasică.. şi una cu muzică.. :D
După ce am citit despre povestea unei mămici care speră că aşa o să facă copilul ei pişu mai cu drag.. parcă am şi eu reticenţe.. Când ajunge lichid la un senzor de pe fundul oliţei, aceasta începe să cânte.. şi copilul respectiv se oprea din acţiune ca să asculte muzică:) Deocamdată o folosim pe cea clasică, fără muzică, fără jucării sau desene, fără mânere, fără nimic.. P

Pe cealaltă o vom folosi când e mai mare puţin şi până atunci doar pentru demonstraţie.. punem un căţel de pluş.. să facă şi el pişu :)))
Modele de oliţă sunt o grămadă.. Ai de unde alege..

Cum ştii că şi copilul tău este pregătit pentru oliţă?
- ştii când face pipi şi mai ales caca, face ceva ce-ţi arată asta şi semnalizează că scutecul e murdar (al nostru pleacă de lângă noi când trebuie să facă caca.. aş putea zice că se ascunde puţin.. se pune într-o poziţie anume, face şi-apoi vine repede zâmbind la mine, probabil ca să-l schimb);
- trage de pantaloni sau de scutec (asta nu prea am observat)
- întreabă sau este curios de oliţă (să zicem că a văzut-o şi i-a trezit interesul)
- scutecul e uscat mare parte din zi (uneori)
- poate executa instrucţiuni simple (nici asta nu se întâmplă, pentru că e prea mic, zic eu)
Paşii pentru învăţatul la oliţă sunt mai mulţi, dar cu răbdare se învaţă..
Primul pas este să-i faci cunoştinţă cu oliţa.. chiar dacă e prezentă în baie ca obiect de decor.. trebuie să fie acolo, că poate îi stârneşte curiozitatea.
Dacă nu l-ai lăsat deja în baie atunci când mergi la toaletă cred că ar fi momentul. Copii ne imită şi e important să-i lăsăm să ne vadă, ca să facă şi ei mai încolo acelaşi lucru.. Trebuie să-i zici ce faci acolo, să-i spui despre oliţă, despre wc, despre ce trebuie făcut.. să-i arăţi cum să-şi dea jos pantalonii, cum să-i ridice.. să tragă apa şi să se spele pe mâini..
Apoi după ce a acceptat-o în viaţa lui.. se poate stabili o rutină.. s-a trezit dimineaţa? hai pe oliţă.. aţi terminat de mâncat? Hai pe oliţă.. S-a trezit după somnul de după-amiază? Hai pe oliţă.. şi tot aşa se aleg momente când ştie fiecare mămică (sau tătic, bunică / bunic etc.) că bebe s-ar putea să facă ceva..
E de ajutor şi un model.. gen un pluş mai mare pe care să-l pui pe oliţă (pentru fetiţe cred că se poate folosi o păpuşă.. sunt unele care fac şi pişu).. şi eventual să faci cu gura un sunet (care să imite pişu.. "şşşşşşşş") şi să faci la fel şi când se pune el pe oliţă.. ca să asocieze sunetul cu acţiunea.. şi în curând să facă el sunetu.. şi să ceară astfel să meargă la oliţă..
Sau altă metodă e să mergi în vizită la cineva care face deja la oliţă.. şi s-ar putea să ai surprize şi să vrea şi el la oliţă.. că doar e mare de-acum! (tre să căutăm pe cineva care face la oliţă.. dar unde?:)
Altă metodă pentru copilaşii mai mari (dacă nu vorbeşte, cum să mă anunţe că face?).. e să-i ţinem fără scutec.. pentru că nu le place umezeală la fund.. s-ar putea să-i ajute să conştientizeze ce au făcut şi să anunţe dinainte că urmează ceva.. Metoda e bună vara.. că iarna ar putea răci.. Sau cu scutece reutilizabile care absorb, dar nu aşa de bine ca cele de unică folosinţă.

Că fiecare reuşită trebuie răsplătită asta n-ar mai trebui să scriu.. dar menţionez. Orice reuşită trebuie aplaudată, apreciată.. acuma n-aş vrea să-l recompensez cu bomboane sau cine ştie ce chestii c-a reuşit să facă caca, că dăm în altceva.. Despre eşecuri nu e nevoie să amintim, se întâmplă oricui şi cu atât mai mult unui începător. Cu răbdare şi multă multă practică o să reuşim.. şi până atunci mai căutăm idei..
Oricum, dacă o apucăm pe drumul asta tre să ne ţinem de el.. am citit despre mămici care le zic celor mici să facă pe ei când sunt în "deplasare".. şi e foarte uşor să-l confuzezi pe cel mic.. Păi, o dată am voie să fac pe mine, alteori nu? Am aflat aşa că există oliţe de unică folosinţă.. pe care le arunci după ce au fost folosite. Tre să căutăm şi aici..
Am găsit ceva care nu e de unică folosinţă, are doar nişte punguliţe care se pun peste oliţă.. şi are avantajul că se poate folosi ca adaptor pentru o toaletă normală.. Şi preţul pe măsură.. vreo 150 lei + consumabilele :)

Am mai găsit câteva sfaturi pentru băieţi, care ştiu să facă deja pişu din poziţia şezând.. ăsta e următorul pas.. din picioare: să pui colorant albastru în toaletă, care atunci când faci tu sau copilul pişu să se coloreze în verde.. Clar o să fie fascinat..
Altă idee e să arunci câteva cereale colorate (pufarini sau cherrios) pe care să le nimerească :)
Sper doar să nu-l apuce ţintitul când e la masă.. :D
Prin America o mămică a inventat Tinkle Targets, nişte discuri colorate pe care le pui în WC şi copilul este atât de absorbit să ochească încât nu-şi dă seama că învaţă astfel să facă pişu din picioare. E interesant.. ţinem minte pentru mai târziu..

Am mai găsit o idee, dar mie nu mi se pare cine ştie ce.. Dar poate o să apelăm şi la ea.. Să-l provoci pe cel mic să denumească caca, adică.. cei de mărime mai mare (cât de mare poate să fie?:) să fie caca tată, cei medii.. caca mamă iar cei mici.. caca bebe.. Sau să asemene cu animale.. sau forme.. sau ce-or mai vedea ei acolo.. Şi când trage apa (asta ar trebui să fie o altă activitate aşteptată) să le facă cu mână.. :D
Cine are răbdare să mai citească aici şi aici..

marți, 21 iunie 2011

Nicio zi nu seamănă cu cealaltă..

Azi Mark a fost cam plângăcios de dimineaţă.. cred că măseaua şi poate şi-un nou dinţisor îl supără, că nu prea mă lasă să mă uit.. dar în schimb degetele ni le ronţăie en-gros... S-a trezit pe la 8.30, era cu noi în pat.. ca în mai toate dimineţile.. şi se uită la noi cum dormim sau cum încercam să dormim.. M-a căutat în nas.. în gură.. în urechi.. şi mai punea capul pe mine şi iar se ridica şi se uita la noi.. sigur ar fi vrut să ne spună "hai, treziţi-vă.. e dimineaţă"..
Am reuşit să ne trezim pe la 9.30, să schimbăm scutecul şi să facem micul dejun.. azi cireşe cu banane.. şi coacăze. Primul fel l-am mai încercat.. ştiam că-i place. Dar coacazele? Le-a savurat pe fiecare în parte. Prima i-am băgat-o eu în gură, apoi celelalte.. le-a luat el, câte una.. şi nici măcar nu s-a strâmbat la acreala lor. Şi chiar erau acre bine.. A mâncat vreo 4 mini ciorchini de coacăze.. Deci, se confirmă preferinţa lui pentru acru.
Am mai servit şi jumate de iaurt.. şi era deja 11 :)
Am reuşit să-l spăl.. că după coacăze roşii nu era tocmai cel mai curat copil din lume.. m-am spălat şi eu.. cu el de faţă, ca de obicei.. şi când să ies din cadă.. s-a lipit de mine.. a ridicat mâinile în sus.. că vrea în braţe.. şi uite aşa am stat îmbrăţişaţi câteva minute.. A început de vreo 2 zile să mă pupe.. deşi nu seamănă cu un pupat clasic. E un pupic de-al lui. Pentru că deschide gura mare şi o lipeşte de obrazul meu. Şi râde.. Şi câteodată vrea să mă pupe şi pe nas.. Eu nu prea am fost obişnuită cu afecţiune din asta.. şi mi-a fost greu să mă transform.. greu cu adulţii, pentru că nu mi-e greu deloc cu el. De multe ori îl iau în braţe şi-l strâng cât pot.. cât să nu-l strivesc.. Ce să fac dacă mi-e drag de el? Îl iau în braţe şi-l pup. Şi sper să fie el mai afectuos.. şi să ne arate că oamenii au nevoie de îmbrăţişări şi sărutări şi mângâieri.. sau să ne aducă aminte de asta.
Cred că urmează încă multe astfel de momente.. deşi el nu e genul care să stea prea mult în braţe. Dacă stai cu el, te joci, îi vorbeşti.. e de ajuns. Sau aşa am crezut.
La prânz a mâncat şi nu prea.. dar, m-am obişnuit.. A urmat somnul de după-masă pe la 16 şi aşa-mi place noul lui obicei de-a dormi peste o oră sau chiar o oră jumate. S-a întâmplat să doarmă şi 3 ore.. şi m-am dus să-l verific dacă respiră :)
La 18 am mers la medic să-l vadă, să ne confirme că e ok gâtul. De când a început să scoată iară totul din dulap, din sertare, să ne "aranjeze" covoraşele din baie.. e semn clar că se simte în apele lui. Seară a mai urmat o porţie de mârâială.. şi doar în braţele mele vroia.. cred că e de la măsea. Mă lasă să-l masez acolo.. de fapt, îi place să muşte.. cred că aşa îşi alină durerea. Degetele noastre sunt ronţăite de parcă am avea un căţel mic prin casă. Ne roade că pe oase. Dar, dacă aşa ajutăm să treacă durerea.. ne lăsăm ronţăiţi.
Băiţa e de fapt joacă şi apă aruncată peste tot.. şi pe ici pe colo mai dau şi eu buretele.
Am observat o mică iritaţie pe fund.. în partea de sus, adică aproape pe spate.. şi mă încerc să mă gândesc de la ce o fi. Poate de la coacăze.. vedem cum evoluează.
Şi a venit şi somnul.. la ora 22 fix.
Asta a fost ziua de azi.

vineri, 17 iunie 2011

Măseaua de 1 an!

Am aflat că tre să-i crească măseaua de 1 an.. şi ghici :) îi creşte şi lui Mark! Asta ne lipsea acuma.. dar dacă vrea să iasă.. să iasă. Numa să nu ne mai pricinuiască durere şi trezit din somn.. Cu gâtu e ok.. mănâncă bine, i-a revenit şi pofta de mâncare.. l-a văzut azi medicul şi-a zis să ne oprim cu antibioticul pentru că i-au apărut nişte pete pe piele şi cum gâtul mai era doar puţin roşu a zis că e ok aşa. Îl ţinem sub observaţie şi mergem marţi iară la control.. sper să fie gata buba asta.

joi, 16 iunie 2011

Buba trece...

A trecut şi prima aniversare şi-a venit şi prima boală.. Bebe e mai bine, n-a mai făcut febră şi deja sunt mai liniştită.. Oricine a mai trecut prin aşa ceva ştie că te dă peste cap.. şi cine a avut de-a face cu febră mare.. pe la 40-41 grade o să-mi zică.. asta de 39 e nimica toată. Aşa o fi şi sincer nu vreau să aflu cum e febra asta mare. Mi-a ajuns asta :)
Nivelul energiei lui Mark e pe la jumate aşa.. are câteva puseuri când merge în viteză către jucării sau să mai tragă ceva de pe masă. Chiar ne zicea o prietenă că aşa îţi dai seama cât de repede creşte copilu.. dacă acum vreo 2 luni se ridica lângă masă şi abia îi vedeam creştetul, acum îi vedem şi ochii şi mai ales mâinile care se întind mereu să ia ceva de pe masă. S-a înălţat bebe.. e peste medie, dar asta ştiam de mult.. că rar i s-au potrivit hăinuţele de vârsta lui.
În perioada asta mi-e greu să-i dau medicamentul.. deşi siropul are gust bun, Mark ţine gura închisă şi cu mare chin reuşesc să-i strecor picături printre dinţi. Bine că încă n-are toţi dinţii şi mai pot picura siropul :) Medicul a insistat pe lichide.. şi măcar astea le acceptă.. bea apă multă şi am alternat ceaiul de fenicul şi museţel cu ceai de mentă.. Cu mâncarea e mai bine, deja mănâncă tot ce am pregătit.. Dacă în ultima lună mâncărurile erau mărunţite cu furculiţa, zilele astea le-am mărunţit în blender, să fie cât mai fine, ca să poată înghiţi. Astăzi am făcut ceva ce-i place destul de mult (adică deschide gura când vede linguriţa şi nu se strâmbă) paste cu sos de roşii - o să pun reţeta la pagina de reţete.
Bineînţeles că iaurtul e prezent la fiecare masă de prânz şi seară. Dar e bine.. iaurtul e bun şi aşa mai adună calciu pentru oase. Aş fi vrut să-i dau peşte, dar mai aştept ca să treacă buba.. să fie sănătos. Medicul ne-a dat undă verde la lapte de vacă - adică pot să-i prepar orez cu lapte sau gris cu lapte - sunt 2 deserturi pe care noi le facem pentru noi şi i-aş fi dat şi lui să guste.. Dar tre să fim atenţi.. şi să păstrăm regula diversificării de 4 zile.. şi dacă tot e bine, putem să continuăm. Am găsit şi reţete de prăjituri / biscuiţi pentru copii şi cum majoritatea aveau ouă.. le-am evitat până acum, dar cred că o să încep să-i fac. Până acum nu i-am dat biscuiţi cumpăraţi.. am avut o tentativă cu unii, dar s-au sfârşit pe jos, pe haine.. nu în gură :)
Săptămâna trecută când am fost la bunici a mâncat pufuleţi.. şi i-au plăcut că băga cu ambele mâini în gură.. Dar pentru că altceva nu prea mânca, l-am lăsat să-şi facă damblaua. Pe ambalaj era trecut doar mălai şi sare (erau cam nesăraţi după părerea mea) şi de asta a avut voie. Avem de luptat cu nişte mentalităţi mai vechi când vine vorba de mâncare, dar până la urmă lumea înţelege că-i vrem binele şi de aia îl ferim de sare, condimentele dătătoare de gust bun şi că deocamdată mănâncă ce-i pregătim noi şi nu din farfuria noastră. Ştim că nu avem cum să-l ferim de multe chestii, dar ,măcar încercăm. Am avut discuţia asta şi cu doctora lui bebe.. şi era supărată puţin (mai tare) că vin la ea multe mămici (deci, nu numai în România se întâmplă asta) şi se laudă cu copilul lor care mănâncă orice. Şi se simte neputincioasă că nu are cum să le facă să înţeleagă ce rău le fac celor mici. Şi-am ajuns cu povestea la verişorul lui Mark, care are aproape 7 luni şi are vreo 11-12kg.. şi bineînţeles că mănâncă orice îi dau ai lui şi ei se şi laudă cu asta. Mama lui deja nu-l mai poate ţine în braţe şi nu vreau să-mi imaginez ce urmează de-acum înainte.. Şi faza nasoală e că nu ai cu cine discuta pe tema asta.. şi ei chiar nu-şi dau seama că-i fac rău. Copii hrăniţi cu de toate vor merge mai greu, ar putea avea probleme cu stomacul şi rinichii... şi cine ştie câte altele. Acuma că guvernul se bagă şi pe partea asta cu alăptatul.. e bine, dar cred că e doar vorbărie şi poate vor urma nişte acţiuni ocazionale.. Dar mulţi copii tot vor fi hrăniţi aiurea de părinţi inconştienţi.
În Ungaria sistemul cu asistentele de ocrotire funcţionează şi vin să te viziteze ocazional acasă să vadă în ce condiţii stă copilul, dacă are pătuţul lui, ce mănâncă etc. Poate nu era rău să se pună la cale şi un astfel de sistem şi în România.. că e nevoie de ajutor pentru fiecare proaspătă mămică. Aşa cum citisem pe un blog (nu mai reţin care) nu toată lumea are ajutor de la mamă, soacră, soră, cumnată, prietene sau bunici care au trecut printr-o naştere (cel puţin) şi alăptare. Plus că lucrurile s-au mai schimbat de acum 25-30 de ani, de când ne-au născut mamele noastre. Chiar acum cu febra lui Mark, bunica era aproape să cheme salvarea. Noi ştim că trebuie scăzută febra (sirop, supozitor, împachetări, baie etc.) şi-apoi vezi ce e de făcut.
Dar e un vis frumos şi-ar fi un vis minunat dacă s-ar împlini. Acesta e un alt motiv pentru care mă bucur că nu mai stăm în Ro.

marți, 14 iunie 2011

Bebe are buba..

Am primit diagnosticul.. amigdalită bacteriană :( şi pentru că varianta asta are puncte albe de puroi trebuie să băgăm antibiotic. Am reuşit să-l feresc un an de zile de probleme de sănătate şi-acum.. a luat de undeva o nenorocită de bacterie. Sper doar să nu o dăm şi noi mai departe.
Doctora a fost foarte ok, ne-a explicat multe (la traducere s-a mai pierdut din informaţie) şi a subliniat că nici ea nu e de acord cu antibioticul, însă în această situaţie nu prea este de ales. Pentru că dacă lăsăm boala netratată pot apărea complicaţii mai nasoale şi chiar nu vrem aşa ceva. Urmăm tratamentul 7 zile, cu atenţie în primele 2 zile să vedem dacă nu apar reacţii pe piele (din familia noastră nu ştim pe nimeni alergic la penicilină), multe lichide.. şi nu-l expunem la soare. Ştiam eu că nu e voie la soare când iei antibiotice dar nu ştiam de ce. Am aflat: expunerea la soare şi antibioticele favorizează apariţia dermatitelor (reacţii alergice la nivelul pielii cu înroşire, usturime sau vezicule). Deci şi mai multă grijă în săptămâna ce urmează. Şi neapărat un probiotic pentru reglarea florei intestinale.. o să-i dau în continuare Normaflore.
Aştept să treacă, să-şi revină.. să zâmbească.. să se joace, să-mi scoată vasele şi oalele în dulap, lenjeria din sertar.. şi orice mai vrea el, numai să se simtă bine.. să fie aşa cum îl ştim :)

Virusu' păcii..

Am sperat să apuc să scriu mai repede despre distracţia din week-end-ul trecut, dar n-a fost să fie. Pentru că distracţie a fost doar sâmbătă.. şi-apoi febră şi nurofen şi supozitoare şi aşa e şi azi.. Am fost ieri la urgenţă, la dispensarul de copii.. are ceva infecţie cu un virus care dă febră - pe la 38.5-39 şi cam atât.. aaaa.. şi lipsă de poftă de mâncare. Doar laptele de la sân mai alină suferinţa. În rest bea multă apa şi ceaiuri (de fenicul şi de mentă). Şi ţinutul în braţe non-stop.. şi-uite aşa am învăţat să fac de toate cu el atârnat de mine.
Sâmbătă noaptea am pus un supozitor şi duminică dimineaţa i-am dat nurofen şi parcă şi-a revenit. Oricum febra îşi face seara şi noaptea de cap.. Spre seară iar a început s-apară febra şi-am continuat cu nurofen şi noaptea cu supozitor. A avut scaun foarte urât mirositor.. şi apoi toată noaptea gaze la fel de urât mirositoare şi cred că şi ceva dureri la burtică. Mie mi se părea că nu-şi face deloc efectul supozitorul.. dar bebe s-a liniştit şi-a dormit ceva. Mai la mine în braţe, mai pe pat.. şi s-a făcut dimineaţă. A avut pe la 7 dimineaţa o tentativă de a vomita, dar nu a reuşit :( Pe la 10 a mâncat nişte fructe pasate, a avut scaun normal (poate puţin mai moale decât de obicei, dar nu diaree şi nici cu mucus sau de vreo culoare turbată). Eu îl suspectăm de enterocolită, dar boala asta dă diaree şi acum nu era cazul. Doar febră noaptea..
Am hotărât că plecăm spre casa noastră, să mergem la urgenţă. Drumul l-a suportat f bine, a dormit.. i-am mai dat puţin să sugă.. şi a dormit din nou. Spre după-masă a început iar febra şi-am mers la dispensar.. în tot timpul asta a fost destul de energic şi vorbăreţ.. Vedeam că nu e că de obicei, dar nici nu
arăta ca un copil bolnav. Medicul de gardă l-a controlat, i-a palpat burtica.. şi a zis doar că a luat un virus de undeva.. Am primit o reţetă pentru Normaflore (un ajutor pentru flora intestinală) şi azi mergem la medicul de familie, să vedem ce zice.. Şi neapărat cerem o reţetă că tre să refacem stocul de supozitoare şi Nurofen..

joi, 9 iunie 2011

Partea a 2-a

Am zis ca revin dupa ce doarme.. si-am adormit amandoi :)
Ziua de ieri a inceput devreme.. ne-a trezit soneria telefonului.. era o matusa care suna sa-l felicite pe cel mai mic membru al familiei si nu cred ca si-a dat seama ca la noi e doar 7.30 :) A mai urmat niste somn pentru unii pana la 9.30. Am pregatit masa, dar Mark era in recunoastere si direct la cadouri s-a dus..
Intr-un final am reusit sa-i dau ceva sa manance.. si tare greu a fost.. pentru ca de vreo 2 zile iese un dintisor jos si nu prea a vrut sa manance.. a ros paine mai mult ca de obicei, a mancat si mai mai mult iaurt.. si doar ceva fructe am reusit sa-i dau.
S-apoi l-am schimbat si am mers iar la desfacut cadouri.. are nevoie de ajutor doar la inceput, adica sa-i arat de unde poate rupe hartia.. si-apoi se descurca el singur..
In perioada asta, cand oricum ii cumparam ce are nevoie, e greu sa gasim ceva ce ar putea fi cadou. Cadoul mai important e pe drum.. e un scaun de bicicleta, ca sa ne putem plimba toti 3.. Bineinteles din aceeasi gama cu carucioarele si scaunele de masina - Römer Jockey Comfort
Am luat si jucarie, ca nu se poate vreun cadou fara jucarii :) Niste hainute -aici suntem la etapa cand nu prea mai sunt bune cele marimea 80 (cat ar trebui pentru 1 an) si am sarit la 86 :)
Am mai luat o farfurie pentru papa si o canuta de apa..
Aaaa.. si tort.. dar mi-e rusine sa zic ca l-am facut eu.. Se vede ca n-am mai facut de mult sau poate trebuia sa fac ce stiam sa fac, nu sa ma apuc sa incerc chestii noi acuma.. Nici blatul n-a iesit ca lumea, nici crema.. si nici pasta de zahar de deasupra.. E mai mult simbolic tortul asta, cel adevarat vine sambata, comandat la o doamna care se pricepe :)))
A vrut sa se urce pe masa, ca de obicei.. sa puna mana pe lumanare.. ne-am chinuit noi sa-i aratam cum se sufla, dar.. fara succes.. Cand s-a stins lumanarea a intins mana repede si-a luat-o.. apoi a demontat si tortul.. si gata aniversarea :) Am mancat noi 2 felii (adica jumate de tort) si-a fost bun.. si voi incerca sa-l refac pana imi iese ca lumea.
Continuarea era ca.. facem baita si mergem la culcare.. dar abia pe la 11 am reusit sa-l adorm.. Dar am zis ca-l iertam ca e ziua lui :))))
Petrecerea cu multa lume e sambata si mai facem o incercare la suflat in lumanare :)

La multi ani Marky Mark, care de ieri nu mai esti bebe.. ne dorim sa fii mereu sanatos, zambitor, fericit si sa cresti frumos la fel ca pana acum!

miercuri, 8 iunie 2011

La multi ani Mark!

Acum jumate de ora, anu trecut pe vremea asta.. scoteai primele sunete din viata ta..
Te-am asteptat 9 luni, cat erai in burtica ti-am mai cantat, ti-am mai vorbit si te-am mangaiat.. si n-am stiut cum o sa arati, cum o sa fii.. Si-acum, la un an de la acele momente ne intrebam de unde a aparut pispirelul asta mic, dragut si zambaret in viata noastra :) (care azi e cam marait pentru ca mai iese un dinte)..
La multi ani Mark! Sa fii mereu sanatos si zambaret si sa ai rabdare cu noi.. ca am cam uitat cum e sa fii copil :)
(revin dupa ce adoarme)

vineri, 3 iunie 2011

1 iunie - si ziua copilului nostru

Am ramas in urma cu postarile.. si din lipsa de timp si de internet. Dupa o ploaie zdravana am ramas fara net si fara telefon.. si fara posibilitatea de a face reaclamatie.. :)
Dar recuperam..
Mi-am amintit ce faceam anu trecut pe vremea asta.. asteptam sa-l cunoastem pe locatarul burtii mele din ultimele 9 luni.. ma plimbam pe-afara tot mai greu, dar mirosea asa frumos teiul inflorit..
Anul trecut nu am sarbatorit, dar anu asta a fost si pentru noi mai importanta ziua de 1 iunie, ziua tuturor copiilor.. La multi ani Mark! La multi ani Ayanna! La multi ani Bri! La multi ani Roberta! La multi ani Ava! La multi ani Eva P si Eva M! La multi ani tuturor copiilor :)
Nu stiu daca am sarbatorit in mod deosebit, pentru ca ne jucam in fiecare zi... e adevarat ca nu ii luam si nici nu primim in fiecare zi jucarii.. si asta cred ca a fost exceptia. A primit cateva jucarii care i-au trezit interesul, acuma sa vedem pentru cat timp :P Si niste hainute de la nasi si vizita lor la noi acasa, ca pana acum tot noi mergeam la ei.. Iar eu am fost si babysitter pentru pispirica lor (care chiar e pispirica la 2.700 g cate are). A fost cel mai mic bebelus pe care l-am tinut in brate.. si ce emotii am avut.. parca nu as mai fi pus mana niciodata pe vreun bebe :) Dar ne-am descurcat.. E greu sa ai grija de 2 copii mici in acelasi timp.. deci cred ca mai amanam decizia de a mai avea un bebe in curand. Plus ca nici nu e indicat in urmatorul an (din cauza operatiei cezariene).
Ne gandim incet-incet si cum vom sarbatori primul anisor.. se intampla cateva lucruri de care depindem, dar tot facem noi ceva memorabil. Nu sarbatorim la club de copii :( si pt ca e prea mic zicem noi ca sa stie ce se intampla si si pt ca nu avem asa multi prieteni cu copii in zona.
La momentul postarii pregatesc bagajul pentru drumul de maine.. mergem cu trenul spre Bucuresti.. tare curioasa sunt cum o sa decurga, cum o sa ne descurcam.. dar, sper sa fie tot bine.. si vreme buna si s-ajunga trenul la timp... multe imi doresc pentru week-endul asta. Revin cu stiri.. Spor la pregatiri celor care sunt pe ultima suta de metri cu detaliile unui eveniment important din viata lor, drum bun altora si week-end placut tuturor!!!