S-a întors singur pe burtică..

Azi dimineaţă l-am găsit pe burtică.. s-a întors singur-singurel, stătea frumos sprijinit pe braţe cu capul sus.. gângurea el ceva acolo ca să ne trezim să-l vedem. Era aşa drăguţ cum se uita la noi, parcă mândru de el.. c-a reuşit singur să se întoarcă. Poza nu prea arată asta, că se mişcă întruna..

Zilele astea parcă face tot mai multe chestii. Stă tot mai bine în funduleţ, se mai bălăngăne în dreapta şi-n stânga, dar e pe drumul cel bun. Mai nou adoarme aşa dintr-o dată, în timp ce-l ţinem în braţe sau în timp ce se joacă. Acum 2 săptămâni a adormit în braţele lui tati în timp ce el se uita la formula 1. Cred că zgomotul maşinilor a fost de vină. Însă alteori mie mi se pare că nu dă niciun semn de somn, şi pac.. îi cade capul în faţă.. se trezeşte un pic şi iar adoarme.. :)) A mai adormit molfăind jucăria.. Şi încet-încet o să mai notez momente din astea.

(niciun subiect)

De multe ori mă apuc să scriu şi cineva se trezeşte şi salvez pentru mai târziu.. De cele mai multe ori şterg tot pentru că nu mai ştiu ce vroiam să zic :) Îmbătrânesc şi mă lasă memoria.

Nici acest post nu ştiu de ce l-am început.. vreau să zic ceva, însă trebuie să-mi mai caut cuvintele.

Citesc câteva bloguri, le urmăresc de când am aflat vestea cea mare.. şi mesajul e acelaşi: copilul nostru e cel mai bun, cel mai frumos, cel mai deştept etc. Toţi părinţii îşi văd copilul că fiind perfect. Chiar dacă plânge şi-i duce la exasperare uneori :) Şi pentru noi este copilul care ni se potriveşte. Ne uităm uimiţi la el câte a învăţat să facă, cât de mult a crescut.. şi încă ne mai vine să ne ciupim, să vedem dacă ne trezim din vreun vis. Râdem în fiecare zi cu el.. şi asta ne dă şi nouă putere şi pentru mâine.. Tot povesteam că vorbeşte.. am prins recent şi un moment de-al lui să-l punem la păstrare.

http://www.youtube.com/watch?v=rkCYTfPhfew

Povestesc cu alte proaspete mămici despre una despre alta.. ne mirăm de câte chestii auzim şi ne punem de acord că unele ar trebui supravegheate :) Nici eu nu sunt atotştiutoare şi am un milion de chestii de învăţat şi probabil par începătoare faţă de altele, dar dacă nu ştiu ceva întreb sau citesc. Fac multe chestii pentru că aşa simt.. De exemplu, îl ţin departe de parcuri. Pentru că e încă mic şi pentru că sistemul lui imunitar e încă în dezvoltare. Nu-i pot da echinaceea sau alte chestii naturiste. Şi nici nu-l pot băga într-un glob de sticlă. Tocmai ieşitul afară îl poate ajuta să-se dezvolte sistemul imunitar, însă trebuie să fac asta cu grijă. Chiar azi îmi zicea o prietenă de o mămică de bebe de 6 luni care-şi scoate copilul afară doar în week-end. Noi l-am scos după prima săptămână. Mai întâi câte puţin.. că era super cald şi seara.. şi-apoi.. cât mă ţineau picioarele. Şi aşa ne-a recomandat şi medicul.

Eu am greşit la început ţinând bebele cu căciuliţa în cap în casă. Astă-vară aveam aerul condiţionat pornit pe hol şi mi-era teamă să nu răcească.. deşi cu greu reuşeam să scădem temperatura până la 26 de grade în cameră. Rudi mă tot întreba "cât îl mai ţinem cu căciuliţa în cap?" şi atunci am citit că trebuie să stea fără, mai ales dacă temperatura din cameră nu scade sub 20 de grade. Îi faci mai mult rău dacă-l ţii cu căciuliţa în cap în casă.. aşa transpiră şi poate răci. Se ştie că bebeluşii trebuie să înveţe să-şi regleze temperatura.. şi cu căciuliţa în cap, oricât de subţire ar fi.. e cam greu. Acum îi mai pun căciuliţa după băiţă.. până adoarme.. pentru că nu folosim uscător de păr pentru firele lui rebele :)

Copilul trebuie să poarte căciuliţă iarna când iese afară şi vara o pălăriuţă care să-l protejeze de soare. Cine are aer condiţionat trebuie să-l oprească cu 20-30 de minute înainte de a ieşi afară, pentru că nu e ok pentru bebe să iasă de la 23 de grade la 30.. e bine să fie făcută o trecere termică. Şi la fel şi invers.. nu ieşim de la 23-24 de grade la 10 dintr-o dată.. Eu am îmbrăcat bebele pentru ieşit şi am deschis geamul.. să vină răcoare de-afară.. sau l-am îmbrăcat pe jumate şi restul la uşa blocului.. E posibil să-l fi înfofolit câteodată, dar aşa am simţit.

Nah.. fiecare face cum ştie, cum vrea sau cum a fost învăţat. Nu aş vrea să judec pe nimeni :)

O altă problemă e cu mine.. când vine vorba de lăsat bebele cu altcineva. Când o să vină clipa şi-o să trebuiască să-l las cu cineva mai mult timp.. o să-mi fie mie cel mai greu. Poate bebe nici n-o să observe că nu sunt în zonă, dar eu o să fiu praf. Mintea mea ştie ce e de făcut.. dar e mai greu de aplicat. Când era mai micuţ l-am mai lăsat cu bunicii. Hmm.. parcă simţea că sunt plecată şi se trezea şi începea să plângă şi nimic nu-l oprea. Aveam grijă să fie burta plină, plecam după ce adormea.. şi mă gândeam că cel puţin o oră va dormi, la fel că în zilele precedente.. De unde atâta noroc? :) În 15 minute după ce plecam deja suna telefonul şi nici nu trebuia să răspund şi ştiam despre ce e vorba. Ăsta era un moment când mă simţeam foarte vinovată, că am plecat fără el. Şi de-atunci vine peste tot cu noi. Eu, noi.. vrem să creştem un băieţel sigur pe el, care ştie să ia decizii.. şi să nu fie unul mămos. Dacă ne luăm după zodia în care s-a născut ar trebui să-mi fac griji pentru că va fi prea independent :) Dar, mai aştept până iese la iveală vreo caracteristică din zodie. Pentru viitorul lui, trebuie să înveţe de la noi că trebuie să fie şi independent. Acum are momente când se joacă singur.. e concentrat la jucărie, la mâinile sau la picioarele lui. Vom învăţa pe parcurs cum stă treaba.

Şi am hotărât că bebele va sta cu bunicii, unchii şi mătuşile pentru perioade scurte de timp. Nu-l uităm acolo. Bunicii, trebuie să se bucure de nepoţel, să-l răsfeţe (cu măsură), dar apoi se întoarce la noi. Noi suntem părinţii lui, noi avem grijă de el. Bunicii au fost părinţi, acum nu cred că mai au energia necesară să se ocupe de un copil curios, energic. Şi nici n-ar fi corect faţă de ei.

Şi nici nu cred că aş rezista fără el.

La plimbare..

Astăzi cred că a fost prima zi de toamnă adevărată.. Totul mohorât în jurul nostru şi câţiva stropi de ploaie.. Şi bebe pare cam înfofolit, dar nu e :)

5 luni şi jumătate

De-acum începem să simţim că avem bebe. Mă refer la faptul că nu-l mai putem lăsa nici o secundă singur nesupravegheat. Noi îl mai puneam în perna lui şi puteam merge liniştiţi să bem un pahar cu apă, să punem de-un ceai. Eh, de-acum gata. Trebuie pus într-un spaţiu securizat. Se întoarce pe ambele părţi, se pune pe burtă sau dacă stă sprijinit în funduleţ se apleacă în faţă.. să-şi mănânce degetele de la picioare :) Plus că vociferează mai mult, are şi el ceva de zis.. Vorbeşte pe limba lui. Şi se prinde de tot ce apucă, mai ales de faţa noastră.. cu precădere de nas, de obraji sau de păr. Voi rămâne fără păr în curând. Şi-aşa îmi pica destul de mult, acum mai ajută şi bebe. Dar am observat că îi place să se joace cu părul nostru.

Şi de vreo săptămână şi ceva se culcă şi mai târziu. Probabil că noi suntem de vină, pentru că ne culcăm destul de târziu.. şi atunci vrea şi el să fie ca noi. E adevărat că nu am prea respectat ritualul: băiţă - papa - somn şi trebuie neapărat să-l ţinem, pentru că nu e ok ca un bebe de vârsta lui să se culce după 23. O fi o perioadă de-a lui, cine ştie? Până aflăm.. tre să fim atenţi. În rest, n-are treabă.. ziua doarme în 3-4 reprize. Câteodată mai lungi, alteori doar de 40 de minute. Mănâncă bine, goleşte sânii şi avem ore fixe de papa, pe care el şi le-a făcut. Prima masă e undeva pe la 6, nu e complet trezit şi adoarme în 12 minute la loc. Urmează altă masă pe la 9.30 şi câteodată doarme şi după masa asta, cam vreo oră (profit de asta şi scriu pe blog). Apoi pe la 13 păpăm iar.. şi ieşim la plimbare pe la 14.. şi după 20 de minute de mers legănat în cărucior (caut trotuare cu dale) adoarme. În timpul ăsta fac şi cumpărături. Am avut noroc şi de vreme bună până acum.. şi ne-am plimbat şi 2 ore. Pe la 17 mănâncă iar şi îl pun în leagăn şi mă apuc de pregătit masa noastră de seară. Pe la 18 începe să fie mârâit şi încerc să-l adorm, dar nu iese întotdeauna :( Dacă adoarme e ok.. şi astfel putem mânca şi noi liniştit, dacă nu.. mâncăm pe fugă. Uneori doarme şi o oră jumate şi atunci nu-l trezesc pentru băiţă.. de asta ziceam că nu respectăm ritualul aşa cum ar trebui. Mai întârziem cu băiţa.. Am făcut şi la 19.45, dar şi la 20.45. Sper să ne reglăm cumva. Urmează papa după băiţă.. şi uneori adoarme, alteori are chef de joacă. Când adoarme, se trezeşte după 30-40 de minute.. şi atunci vrea să ne jucăm. Şi aşa ne prinde 11-12 noaptea câteodată.

În săptămâna care se încheie am avut o premieră.. I-am dat biberon pentru prima dată. La început n-a prea ştiut el care-i faza cu chestia aia, dar s-a prins.. şi l-a acceptat. Am pus ceai de fenicul şi i-a plăcut. Până acum ceaiul era doar cu linguriţa, când era nevoie. Biberonul a fost aşa de test, pentru că îi dau în continuare cu linguriţa, deja îmi prinde el mâna şi mă ajută să-i bag linguriţa în gură :) E clar că de multe ori conţinutul ajunge pe baveţică, dar.. mă ajută. Mă gândesc că mai puteam aştepta puţin şi îl treceam direct pe cană. Asta e.. trebuia să încercam şi noi biberonul. Şi vrem să-l folosim când suntem plecaţi de acasă, dacă îl doare burtica.

Alte ştiri?

Am ajuns la 64 kg, nu ştiu cum.. pentru că mănânc seara destul de mult, mai ciugulesc ceva înainte de culcare.. şi toată ziua mănânc. Probabil contează ce mănânc. Cât am stat cu părinţii, mâncam destul de multă pâine. Şi nu mă puteam abţine, pentru că era pâine caldă, atunci scoasă din cuptor.. şi la cât de bine mirosea.. şi asta contribuia şi la menţinerea kilogramelor mele. Acum mănânc cam 3-4 felii pe zi de pâine integrală sau ce avem. Plus mişcare în fiecare zi. Aproape 2 ore de plimbat înseamnă ceva mişcare :)

Am mai scris de bebe când a împlinit 5 luni că este peste ce scriu unii domni sau unele doamne. Cred că ar trebui să precizeze şi ei undeva, într-o notă de subsol, că e foarte ok, că bebeluşii hrăniţi exclusiv cu lapte matern pot depăşi valorile lor. Sunt mândră că am reuşit să-l alăptez până acum şi sper să reuşesc cât mai mult şi de-acum înainte. Am mai zis şi mă voi repeta de fiecare dată când îmi aduc aminte..

şi l-am prins..

..cu piciorul în gură!

De vreo 2 zile bebele nostru are o ocupaţie nouă.. să bage degetele de la picioare în guriţă! A fost mai greu să-i fac poze, pentru că atunci când vede aparatul se opreşte din tot ce face. Dar acum am dovada.

Ieri mi s-a părut că a mai articulat 2 silabe.. ceva de genu "be-be" sau aşa am înţeles eu. A mai scos şi un "fuu" şi continuă cu "aiii".

Bebe are 5 luni!

La multe-multe luni bebe!

Poate am mai zis.. şi sigur o să mai zic.. dar ne bucurăm foarte tare că el este bebele nostru. Ne-a făcut viaţa mai frumoasă, mai veselă, mai plină.. mai completă! Sperăm să fim părinţi mai buni mâine şi în fiecare zi, să-i arătăm ce e mai frumos şi mai bun pe lumea asta.

Şi.. mă duc să-l hrănesc :)

Ne apropiem de 5 luni

Ieri, 3 noiembrie s-a împlinit 1 an de când au apărut 2 liniuţe pe test. Bebe avea 9 săptămâni şi io nu am ştiut de el.. :) Acum are 22 săptămâni după cele 39 de sarcină. Şi se schimbă în fiecare zi. Deja are câteva rostogoliri la activ. A învăţat cum e şmecheria.. îşi face avânt şi gata. Deocamdată a reuşit rostogolirea pe partea stângă. Câteodată iese bine, alteori mânuţa stângă rămâne captivă sub corpul lui.. şi atunci cere ajutor. Am mai observat că îi place să doarmă pe partea stângă, că şi mie. "Vorbeşte" mai mult în fiecare dimineaţă, ne dă trezirea la 8.30. Parcă aud mai multe sunete, mai variate. Am trecut de la "eeee" şi "aaaa" la "cccîîî" şi "daaa" şi "gggîî".

Luni, am vizitat medicul pentru un control de rutină şi altă doză de vaccin. Bebe se ţine bine. Are 68,5 cm şi 7650 g. Tot citind chestii pe net, am dat de un fel de calculator şi grafice de creştere a bebeluşului. Aşa orientativ. Mark este cam peste ideal. Dar e sănătos şi asta contează.

L-a văzut şi un medic oftalmolog.. şi e ok. Strabismul o să treacă în curând, nu tre să ne facem griji. Pentru asta facem exerciţii de mai multe ori pe zi.. (aşa scrie şi în cartea "Mama şi copilul" de soţii Căpraru. Mă ghidez de multe ori după cartea asta. Chiar dacă e scrisă acum aproape 30 de ani, unele chestii se aplică şi acum.

Iar dermatologul ne-a zis să-l dăm în continuare cu Fucidin pe mânuţă şi o să treacă. Să vedem când. Ne-a mai dat o cremă şi pentru cojitele din cap, care au început să apară de vreo 2 săptămâni, de când a început şi părul să cadă.

Pe la 3 luni am avut un moment când am avut impresia că nu îi mai ajunge laptele.. Era un puseu de creştere. Acum e posibil să aibă iar un puseu de creştere.. Teoretic acuşa împlinim 5 luni, practic.. are peste 5 luni jumate dacă numărăm săptămânile de la naştere. Cu ocazia asta mă pregătesc cu informaţii despre diversificare. Nu mai putem amâna mult momentul.. peste 2-3 săptămâni vom începe cu suc de morcov, suc de mere şi portocale. Urmează şi supa şi alte amestecuri dubioase pentru noi, dar gustoase pentru bebe.

Iese la iveală tot mai mult din personalitatea lui. Şi sper să fie genul copilului fericit. Deocamdată dă semne că ar fi aşa.. Rar e plângăcios, dacă e îi este foame nu ne putem înţelege deloc până nu se umple burtica. Uneori se trezeşte plângând.. şi mă gândesc c-a visat ceva urât şi s-a speriat. Oricum sunt acolo, să-l liniştesc dacă este nevoie. Am citit şi despre metoda Ferber, să vedem dacă va fi nevoie s-o folosim.

Îi spunem "hello" şi lui Marc, bebeluşul unor prieteni născut pe 1 noiembrie, la Timişoara. Şi abia aşteptăm să ne jucăm împreună :) Până atunci, să creşti mare, să fii sănătos, voios şi să ai încredere în mami şi tati, pentru că se străduiesc să îţi fie bine.