marți, 31 august 2010

12 saptamani

Azi, la 16.50 am împlinit 12 săptămâni.
Ne-am descoperit în săptămânile astea şi continuăm să ne descoperim. În fiecare zi.
De ceva timp bebe şi-a descoperit limba.. ne-o arată şi nouă :) Şi-a descoperit mânuţele, începe să le bage în guriţă. Facem baloane şi balonaşe.. am început să purtăm baveţică (să nu udăm hainele).. nu ne mai încap decât vreo 3-4 căciuliţe - trebuie să mergem iar la shopping :)
E foarte dragutz, face mutriţe noi în fiecare zi, gângureşte.. s-a auzit un "acu" şi multe alte sunete. Când ceva îi trezeşte interesul, are el grijă să ne arate şi nouă asta.
Am descoperit de unde vine expresia "îţi vine să-l mănânci" :)
Dimineaţa pe la 8-9 băiatul nostru ne dă trezirea şi nouă, pentru că el sigur e trezit de ceva timp pentru că mai mereu îl găsim de-a curmezişul patului. Urmează câteva runde de zâmbet cu gura până la urechi sau râs fără sunet :)
Până ne dă nouă trezirea se uită la jucăria asta şi întinde mânuţele către ea mai nou, scoate sunete şi când se plictiseşte ne dă trezirea. Când schimbăm scutecul ridică fundul sus, dă din picioare de parcă ar vrea să plecăm undeva. Îi place şi jucăria de pe leagăn.. avem reprize din astea în fiecare zi.
Astăzi l-am ţinut în funduleţ sprijinit pe genunchi şi a încercat să stea drept, fără sprijin pe genunchi mei.. Capul deja îl ţine bine.. Reacţionează la toate sunetele din jurul lui, face ochii mari de fiecare dată :) Zâmbeşte la toată lumea care-i zâmbeşte.. La băiţă a descoperit el ceva mişcare cu picioarele în apă şi deja începem să udăm puţin zona :)
Cu fiecare zi care trece ne place tot mai tare, îl iubim tot mai mult şi ne bucurăm că e sănătos, că e bine..

marți, 24 august 2010

2 luni, 2 saptamani si 2 zile

Oare de câte ori oi fi zis că timpul zboară? :) De o grămadă de ori, dar asta nu-l opreşte.
Mămici cu experienţă îmi zic mereu să mă bucur de aceste momente, că nu se mai întorc, azi e bebe, încape în braţele tale, mâine merge la grădiniţă, poimâine la facultate.. şi te uiţi în sus la el, că are 184cm deja :)
Paradoxal, acum îţi doreşti să fie mai mare.. să vorbească, să spună când îi este foame, când îl doare ceva, să meargă, să fie independent.. Ce ciudat!
Cel mai ciudat mi se pare că nu m-am schimbat de când a apărut bebe. Adică nu aşa cum mă aşteptam. Sunt tot eu. S-a schimbat o latură de-a mea. Înainte pot spune că nu m-au atras prea mult copii pentru că nu am ştiut să mă joc cu ei. Îmi plăcea să mă uit la ei de la distanţă, să le văd mutriţele, să observ codiţele frumos împletite ale unei fetiţe sau vreun băieţel îmbrăcat cool, dar atât.. Multă vreme mi-a fost teamă că dacă o să am un copil n-o să ştiu să-i vorbesc "pe limba lui" sau să am grijă de el, aşa cum vedeam la alte femei. Alte femei parcă erau născute să fie în postura de mămică.
Ideea e că cele 9 luni (sau 7, în unele cazuri) sunt de ajuns să te facă să conştientizezi că viaţa o să se schimbe. La prima ecografie s-a declanşat ceva acolo. Îi auzi inima bătând nebuneşte şi îţi dai seama că în burta ta începe să crească un omuleţ. La următoarele ecografii vezi mai mult din el şi începi să-l iubeşti. Şi cu cât trec lunile, aştepţi tot mai tare să-l vezi, să-l atingi şi să-l iubeşti de-adevăratelea. În lunile astea când pregăteşti terenul pentru noul membru al familiei, automat dezvolţi şi sentimente noi. De asta mi-era teamă: că n-o să simt nimic.
Însă nu trebuie să-ţi faci griji pentru că atunci când se naşte bebele se naşte şi înstinctul şi sentimentul. Cu un omuleţ aşa mic nu prea ştii să te porţi şi ai atâtea de învăţat. Trebuie să înveţi să exprimi sentimente noi. Dar e uşor, pentru că în fiecare secundă eşti atentă la el şi aşa înveţi şi aşa dezvolţi înstinctul matern. Şi sentimentul ăsta nou se poate educa. Pentru că stai cu bebe, îi înveţi obiceiurile şi aşa te poţi baza pe instinct. La început e de ajuns să-l ţii în braţe, să-ţi simtă căldura, să-ţi audă vocea - asta înseamnă iubirea. Şi pe parcurs înveţi :)
Deşi am citit şi citesc despre orice lucru nou apărut în viaţa noastră, nu aplic mereu ce scrie în carte. Sau ce recomandă unii şi alţii. Ascult cu interes ce au de zis experimentatele, dar.. fac cum simt eu. Şi sper să ştiu să apreciez dacă o situaţie mă depăşeşte şi să sun la doctor.
Asta e instinctul matern.

joi, 19 august 2010

Garderoba bebeluşului

Bebe creşte văzând cu ochii. În ultima vreme, purtăm o hăinuţă, merge la spălat.. şi data viitoare nu ne mai este bună. Mă tot întreb dacă toţi bebeluşii păţesc la fel. Conform unei cărţi, bebe ar trebui să aibă în jur de 5 kg şi aproximativ 56-57 cm. Însă, bebe are în jur de 5 kg şi 61-62 cm.. şi am trecut la hăinuţele următoare.. mărimea 62, care ne sunt numai bune acum. Dacă va creşte în ritmul asta, mereu tre să fim pe fază să avem hăinuţe potrivite pentru cm lui, nu pentru vârsta lui.
Pentru început am avut 8 body cu mânecă scurtă mărimea 50 sau 56 şi 2 cu mânecă lungă care nu ne mai sunt bune de vreo 2-3 săptămâni, vreo 3 pantaloni pe care îi purtăm doar noaptea, când ne dezvlim. Am mai avut 4 salopete mărimea 56, sunt şi ele puse deoparte. Acum avem vreo 6 salopete foarte practice cu capse pe picior. Să vedem cât le folosim. Am mai văzut pe okazii.ro anunţuri cu hăinuţe de bebe de vânzare care ziceau că sunt purtate o dată şi nu credeam că se poate aşa ceva. Eh, se poate, pentru că bebeluşii cresc uneori foarte repede :)
Sfatul meu pentru cine aşteaptă bebe este să nu cumpere foarte multe hăinuţe, ci strictul necesar. Bebele aşa mic nu trebuie schimbat de 10 ori pe zi, doar dacă vomită.. dar sper să nu fie cazul. Dacă stai prost cu timpul, adică nu e nimeni să te ajute, atunci poţi suplimenta numărul lor cu 1-2 bucăţi, pentru că sunt şanse să nu reuşeşti să speli şi calci totul în timp util.
Pentru primele 4-6 săptămâni e bine să ai totul la îndemână, pentru că nu prea îţi vine să ieşi la cumpărături şi nu te poţi bază pe hăinuţe de la rude şi prieteni, pentru că toţi vor cumpăra hăinuţe mai mari, de teamă să nu ia prea mici. O să te trezeşti cu hăinuţe bune pentru bebe când o să aibă 4-6 luni. Dar, sunt binevenite toate, mai ales că au fost alese cu drag.
Cu ocazia bebeluşului nostru am învăţat un pic mai mult cum e cu hainele. La pantofi nu prea ştiu :) încăăăă!
Şi am învăţat că trebuie să fiu atentă ce haine luăm pentru bebe, al meu sau al altora.. şi mă refer aici la anotimp. Te plimbi prin magazine, inevitabil ajungi şi la raionul pentru copii şi sigur vezi ceva drăguţ şi nu te poţi abţine să nu-l cumperi. De obicei cumperi haine pentru o perioadă următoare, adică dacă bebe are acum 3 luni, cauţi ceva mai mare, că să fii sigur că o să poarte acea hăinuţă. Dar, trebuie să te gândeşti la sezonul care urmează.. să nu iei un maieu dacă vine toamna sau ceva gros dacă vine vara. Nu mi-a ieşit mereu sau n-am mai ajuns să dăruiesc hăinuţă respectivă în timp util şi am rămas cu hăinuţe pe care le voi dărui altcuiva, când se apropie anotimpul potrivit..

luni, 16 august 2010

Despre una-alta..

De multă vreme adun "gânduri" de-ale mele, pe care nu prea le pot lega de nicio altă temă, dar cred că tre să le scriu undeva, să nu le uit. Sunt legate de sarcină, de alte femei însărcinate, de naştere, de sistemul sanitar, de bebe, de alţi bebeluşi..
Ordinea nu contează.. şi nu au legătură prea mare între ele.

  • Înainte să rămân însărcinată nu am apucat prea mult să mă gândesc la asta, dar mi-a plăcut perioada anului când am fost gravidă. Octombrie - iunie. Pentru că n-a trebui să-mi cumpăr haine de iarnă pentru noua mea condiţie.. mă încăpeau ale mele. Burta a fost mare în ultima perioadă - lunile mai şi iunie, când am investit doar în nişte tricouri care oricum sunt necesare după, când alăptezi şi te schimbi şi de 3-4 ori pe zi. Mi-a mai plăcut pentru că atunci când burta a fost mai mare, s-a făcut şi cald şi am putut purta pantofi sau sandale pe care nu trebuia să-i leg sau să închei catarame. Oricum nu mă puteam apleca :) Nu mi-a plăcut perioada pentru că nu prea au fost fructe proaspete. Am băgat portocale şi lămâie în fiecare zi, de teamă să nu răcesc şi am reuşit să nu răcesc, mai ales la ce iarnă lungă a fost în Bucureşti. Am mâncat şi fructe uscate. Însă am recuperat la sfârşit cu căpşuni şi cireşe. După ce naşti nu mai ai voie fructe proaspte în primele luni.. Pentru mine a fost o perioadă foarte frumoasă..
  • Mâncarea din spital.. toată lumea ştie că e nasoală. Femeia aia care gătea ori n-avea deloc sare la îndemână, ori n-avea ea gust.. ori nu gusta deloc mâncarea. Mă întreb cine hotărăşte meniul pentru proaspetele mămici sau lăuze, cum le zice. În spitalul din Arad, ar trebui desfiinţată bucătăria, ar trebui păstrată o plită mică pe care să încălzească apa pentru ceai şi atât. Restul e degeaba. În perioada următoare naşterii, eşti slăbită, eşti dată peste cap.. şi dacă ai avut operaţie.. încă mai ai anestezic în tine, care trebuie eliminat. În primele ore poţi mânca doar pâine prăjită şi ceai.. De preferat un ceai care nu constipă, cum ar fi cel de mentă, pentru că e important ca tranzitul să se reia. Şi dacă ai avut probleme cu constipaţia în timpul sarcinii, sunt şanse mari să fii constipată şi după naştere.. şi e foarte nasol şi dai în alte probleme, cum ar fi hemoroizii. Ghiceşte cineva ce ceai am primit? De mentaaaa. E foarte bun acest ceai la câteva zile, că stimulează lactaţia, dar nu în primele ore după naştere. A doua zi ai liber la pâine prăjită, iaurt, zeamă de legume + câteva legume păsate.. şi grătar de pui. Totul fără condimente, bineînţeles. Astea ţi le aduce soţul sau familia pentru că de la spital primeşti o zeamă chioară cu bucăţi mari de morcov. Din ce ştiam eu, morcovul fiert ajută la constipaţie.. Cum ziceam, după naştere e foarte important să ajuţi organismul să reia tranzitul intestinal. So, şi zeama e degeaba. La celelalte mese am avut margarină cu marmeladă dimineaţa sau pateu, la prânz mazăre, fasole verde, varză, orez, ficăţei (unul foarte mic, de puişor). Şi foarte multă pâine albă. Nah, ştiu că nu e vina femeii care găteşte, se descurcă şi ea cu ce are.. Dar, e nasol că spitalul nu te ajută să te pui pe picioare, să te refaci şi prin alimentaţie aşa cum ar trebui. Ba te ajută să te constipi sau să ai crampe nasoale. Şi nu mai zic de calitatea laptelui pentru nou născut. Ştim cu toţii că tot ce mănânci trece în lapte, deci zeamă de legume (cartofi şi morcov) nu ajută prea mult. Pe scurt, meniul din primele zile trebuie să cuprindă iaurt (fără fructe), chefir, brânză de vaci, caşcaval degresat şi aprox. 200 ml lapte. Poţi adăuga carne slabă de vită, porc, carne de iepure şi pasăre şi peşte (nu crabi, raci, scrumbie, icre). Ai voie unt şi margarină. Indicat este şi oul fiert tare. Pâine de preferat cu tărâţe. Mai poţi consuma biscuiţi simpli (nu cu cremă). Fructe în compot (dacă suferi de vreo boală alergică atunci tre să elimini citricele, căpşunii, fructele exotice) şi legume fierte. La capitolul legume este de preferat să eviţi fasolele, varza, castraveţii pentru că pot duce la balonare. Ceaiul de chimion şi anason ajută la lactaţie.. 1-2 căni pe zi, de preferat neîndulcit. În primele 3 zile ar fi bine să nu bei mai mult de 1l de lichide, pentru că se formează lactaţia şi nu vrei să faci "furia laptelui".
  • Colicile.. după ce am citit că au păţit alţi părinţi aş putea zice că am avut o formă uşoară. Pentru că pe noi nu ne-au chinuit noaptea, cel mai târziu îşi făceau de cap pe la ora 22, dar în îmbrăţişarea caldă reuşea să adoarmă şi dormea până la 4-5 dimineaţă.. O perioadă ne-au dat de furcă dimineaţă pentru că la masa de la ora 5 adormea la sân, nu reuşeam să-i scot aerul şi-atunci apăreau probleme pe la 8-9.. Dar, a trecut şi asta. Eu aşa zic :)
  • Alăptatul.. ştiam din citite dinainte că e bine să alăptezi. Nu ştiam însă toate motivele pentru care femeile sunt încurajate să alăpteze. Sunt pe net, peste tot. Însă acum pot spune din proprie experienţă cum stă treabă pentru noi. Îmi pare rău că nu am alăptat din primele ore după naştere, că nu am ştiut să-l cer pe bebe mai repede cu mine în salon.. Dar, mă bucur foarte tare că am reuşit până la urmă să alăptez. Mă bucur că s-au inventat protecţiile alea de silicon pentru sfârcuri. Mă bucur că nu am făcut furia laptelui, deşi am fost aproape (compresele calde de dinainte, mulsul şi compresele reci de după au făcut minuni). Am avut şi eu câteva episoade cu răni la sfârcuri, dar au trecut. Chiar dacă sânii curg, schimb absorbantele de 5-6 ori pe zi, schimb tricoul de 3 ori pe zi şi pijamaua de 2 ori pe noapte, mă bucur că este lapte pentru bebe. Mă bucur că până la 2 luni jumate aproape, am alăptat exclusiv la sân. Şi am de gând s-o ţin aşa mult şi bine.
  • Despre depresie nu ştiu dacă ar trebui să scriu. Recunosc că mi-a fost teamă şi încă îmi este puţin să nu mă prindă şi pe mine. I-am şi zis bărbatului să fie atent la mine, că poate fac lucruri care nu-s ok pentru mine sau pentru bebe.. din cauza oboselii mai ales. Am căutat semnele şi am găsit doar irascibilitate şi teamă că poate nu fac ceva bine (nu-i dau destul să mănânce, nu îi fac bine băiţă, nu observ ceva ce-l face să plângă). Ah.. şi-mi venea să plâng din orice motiv. Am citit o dată, aşteptând la doctor, nişte pliante de la Sensiblu despre baby blues. Şi cel mai bun remediu este să vorbeşti despre orice, fie că te îngrijorează sau nu. E important să fii înconjurată de oameni care te susţin şi-ţi spun că te descurci foarte bine. Şi aşa nu ai timp să te gândeşti la prostii. Mi-a făcut bine faptul că am fost împreună toţi 3, că am avut ajutor şi de la bunici.. Că m-am simţit în siguranţă.
O să-mi citesc posturile când o să am timp, să văd cu ce am mai rămas datoare :) Şi la timpul potrivit o să continui.

joi, 12 august 2010

Cantec de leagan

Cântecul meu preferat de adormit bebele e Cântecul de Leagăn pe muzica lui Brahms, interpretat pe tot felul de compilaţii de Anca Turcaşiu. Nu-mi amintesc mereu toate cuvintele şi-atunci mai fredonez.. la-la-laaa :) Ăsta e unul dintre cântecelele pe care i le-am cântat şi când era în burtică, încă nu-mi dau seama dacă se linişteşte de la el sau îi e aşa somn încât nu contează cântecul :))
Peste dealuri pe un nor
Plutind ca un gând
Luna trece uşor
Aripi de vis legănând

Şi cu ea rătăcind
Din înalt stele mii
Parc-ar spune veghind
Noapte bună copii

Noapte bună, somn lin
Copil drăgălaş
Fie-ţi somnul senin
Dragul mamei îngeraş

Somn uşor, scump odor
Lângă tine voi sta
Toată noaptea cu dor
Eu te voi legăna.

luni, 9 august 2010

08.08.2010 - Botezul

A trecut şi momentul pe care l-am aşteptat, botezul. Cu emoţii, cu griji şi cu nerăbdare. Doar pentru noi, pentru naşi, pentru bunici, bebe a fost relaxat toată ziua. Chiar am început cu zâmbete multe.
Totul a decurs aşa cum am repetat împreună cu naşii şi preotul cu 3 zile înainte. Bebe a fost liniştit, a avut un moment în care a scâncit până şi-a găsit poziţia confortabilă..
A primit botezul, se uita doar mirat în jur, neştiind ce se întâmplă când a simţit apa pe fruntea lui.. şi apoi a adormit. Totul a durat cam 20 de minute, am zis rugăciunea "Tatăl nostru" în româneşte şi apoi în ungureşte şi apoi poze cu invitaţii. Apoi toată lumea a mers către terasa hotelului Parc unde am ţinut petrecerea.. Am avut noroc de vreme bună, şi ne-au ocolit şi ţânţarii :)
Am avut nişte baloane foarte faine cu heliu, cumpărate de naşă, pe care le-am scos pe terasă să participe şi ele la eveniment. Am şi scăpat vreo 2, dar n-a afectat prea tare pe nimeni.
Mâncarea şi fructele frumos aranjate au întregit decorul. Nu am apucat să gust tot, dar sper că toate chestiile au fost bune şi pe placul tuturor. Bebe a păpat acelaşi lucru pe care-l mănâncă în fiecare zi şi în spiritul Săptămânii mondiale a alăptării 1-7 august am alăptat mai devreme bebele la coafor (despre asta într-un alt post).
Nu ştiu când a trecut timpul, s-a făcut aproape 9 când am avut parte de o foarte frumoasă surpriză din partea naşilor - ursitoare pentru bebe. Din păcate, bebe a găsit că momentul este stresant pentru el şi a cam plâns. Până la urmă ne-am liniştit şi am savurat momentul.
Când s-a mai întunecat am primit şi tortul şi petrecerea a mai ţinut vreo 2 ore.. Sperăm că toată lumea s-a simţit bine pentru că noi ne-am simţit foarte bine.
Şi profităm de ocazie să le mulţumim tuturor că au fost alături de noi într-o zi aşa frumoasă şi importantă pentru noi.




Get the flash player here: http://www.adobe.com/flashplayer

sâmbătă, 7 august 2010

Bebe la 2 luni..

În aceaste două luni putem spune că am devenit aproape experţi în îngrijirea unui bebeluş. Cel puţin pentru bebeluşul nostru noi suntem experţii. Ne gândim mereu la metode de a avea grijă de el cât mai bine. Probabil că facem lucruri pe care alţii nu le fac sau am putea face noi alte lucruri, dar.. deocamdată facem ce ştim mai bine, că să-i fie lui bine. Metodele noastre sunt la fel că ale tuturor noilor părinţi. Aşa e la început, nu? L-am legănat, l-am ţinut la piept sau cu capul pe umăr, l-am înfăşat de câteva ori, l-am alăptat când a cerut.. Şi toate astea duc la zâmbet.. în ultimele 2 săptămâni ne-a zâmbit de multe ori.. zâmbeşte cu toată faţă. Recent a început să ridice din sprâncene, scoate diferite sunete, îşi mişcă mânuţele tot mai mult.. Acum stăm de vorba mai mult.. din cărţi ştiu că-i place să ne audă vorbind, să ne vadă faţă.. pentru că aşa învăţa. Exersăm doar aaaa şi un fel de ăăăă.
Vede la distanţă mai mare - vede fluturele, albinuţa, libelula si o gâză de deasupra patului.. Le fixează câteva secunde, le analizează.. şi chiar a întins mâinile în sus, că să le atingă.. Când aude un sunet (sirenă salvării sau poliţiei de ex. care trece des pe strada noastră), face ochii mari, se concentrează pe un punct din cameră şi ascultă şi aşteaptă să vadă ce se întâmplă. Când îl ţinem în braţe îşi ţine capul tot mai bine sau mai mult timp.. La fel şi când stă pe burtică.. Acum ar fi momentul să facem nişte poze din alea "clasice" cu bebele gol, pe burtică, aşa cum au majoritatea dintre noi :))

Tot zilele astea am observat că atunci când e pe burtică se împinge din braţe.. ştie el că aşa îşi dezvoltă muşchii spatelui şi ai braţelor, nu? Pentru a-i face şi mai mare plăcere să stea pe burtă ar trebui să-i luăm o pătură colorată sau din aceea care face tot felul de sunete - foşneşte, cântă etc. Deci un obiect nou de urmărit pe ebay.

Am început să-l ţin cu faţă către lume, să vadă şi el ce se întâmplă în jurul lui. Deocamdată îi place.. deci continuăm să descoperim lumea :)

De multe ori mă uit pe net, să mai citesc despre etapele dezvoltării unui copil.. Până acum nu m-am panicat dacă n-a făcut ceva din ce fac alţii copii de vârstă asta. Cum am mai zis, fiecare copil este unic. Nu-i putem bagă pe toţi în aceeaşi oală, fiecare are ritmul lui, nu? Dacă îi dăm atenţie şi învăţam din ce ne zice el, eu cred că ne descurcăm să-i dăm tot ce are nevoie. Am "întâlnit" mămici cam disperate, care pentru 100 de grame din greutatea copilului fac mult prea mare caz. Mark a luat în greutate aprox. 1600 g de la naştere şi după părerea unora ar fi trebuit să ia cam 1 kg pe luna. Nah, asta e.. Bebe e sănătos, e vesel, e activ. Nu ne preocupa câteva grame acolo. Are vreme să recupereze. La multe-multe luni, bebeee!!!

joi, 5 august 2010

Am revenit..

Ce dubios e faptul ca bebele are deja 8 saptamani si 2 zile, daca ne luam dupa saptamani, si inca nu are 2 luni, daca ne referim calendaristic.. Si ticker-ul e bulversat - bebe are 1 luna si 4 saptamani :) Dar cate saptamani are o luna?
Am primit reclamatii ca scriu mai rar.. e o perioada, promit. O perioada care o sa treaca in curand.
Am uitat sa comentez despre ce avea bebe la inceput.. acele dureri erau nimic fata de ce cele de acum. Il doare altfel, mai tare parca.. Sunt scurte perioadele in care plange, uneori dimineata, alteori seara, alteori si dimineata si seara. Pentru noi sunt lungi pentru ca e asa greu sa-l vezi si sa-l auzi plangand si pe deasupra mai apare si un sentiment de vinovatie "oare am facut ceva gresit?". Sentiment care apare si din cauza oboselii si a unor frustrari adunate in timp fara sa-ti dai seama. De cele mai multe ori imi dau seama ca alunec pe un drum "rau" si incerc sa revin pe calea "buna". Acum sunt sigura ca daca era sa fiu singura cu bebe toata ziua, fara timp sa fac treburi in casa, sa spal, sa calc sau sa gatesc eram demult in depresie.

Trebuie sa invat sa am incredere si in restul lumii ca poate avea grija de bebelus la fel de bine ca mine. Cred ca o data cu nasterea lui Mark s-a dezvoltat si un egoism aiurea. Eu nu ma stiu asa, sunt un om realist spre optimist. Dar uneori am impresia ca nimeni nu stie cum sa-l tina ca sa-i fie bine, sa se simta ocrotit si iubit. Si probabil ca asa e, intr-o oarecare masura.. eu petrec cel mai mult timp cu el, nu? Imi vine sa-i dau sfaturi lui Rudi intruna, desi nu are nevoie, pentru ca se descurca foarte fain. Facem baita impreuna, schimba scutece, se joaca cu el si-l tine cand e nevoie. Probabil din cauza oboselii ma supar ca de ce nu face mai mult. Nu stiu ce as vrea sa faca mai mult. Poate sa-mi citeasca gandurile. Si toate astea le tin pentru mine, nu ii zic nimic pentru ca nu vreau sa-l supar cu ceva. Asta nu face bine, nu? Fiecare om are un fel al lui de a se exprima, asta tre sa invat. Pentru ca stau cel mai mult cu bebele, am timp sa-l studiez, sa-i vad reactiile si de asta as vrea eu sa dau sfaturi tuturor. Ideea e sa fii calma, sigura pe tine si chiar daca bebe plange la altcineva in brate, sa-l mangai si sa-l linistesti tu pe bebe si astfel se obisnuieste si cu alte brate iubitoare. Daca eu ma stresez ca cineva nu-l tine bine in brate sigur transmit si bebelusului si s-a zis cu ajutorul. sarut

Si uite asa ajung la alta chestie pe care o aud frecvent. Probabil ca toate noile mamici au auzit de la cineva "binevoitor" vorba aia cu invatatul copilului in brate, ca il strici si ca o sa vrea mereu in brate. Mamicile mai vechi zic ca pana acum teoria nu s-a aplicat in practica.. Si in cele mai multe cazuri, exact mama, soacra sau bunica, cele care dau de obicei astfel de sfaturi, sunt primele care sar sa ia bebelusul in brate atunci cand plange. Deci nici ele nu rezista. Deci, ar fi mai bine sa tina astfel de sfaturi pentru ele :)
Nu era nevoie sa citesc zeci de articole si carti ca sa stiu ca un copil are nevoie de dragoste. Si ce alt mod mai bun de a-i arata dragostea decat tinutul in brate? Are vreme sa fie independent si tot noi o sa-l invatam sa se descurce in viata. Acum profitam ca e micut, ca inca incape in bratele noastre, desi e tot mai greu (are aproape 5 kg) :) In momentele astea realizez ca vremurile astea trec si nu se mai intorc si trebuie sa profitam de ele. Am vreme sa spal vase, sa intind rufele sau ce mai e de facut. Desi, acum ma incearca alt sentiment de vinovatie, ca nu fac destul. Se pare ca e destul sa ai grija de bebe.. trebuie sa-mi repet asta, am nevoie sa aud asta si de la ceilalti. Iubirea nu poate fi putina sau multa.. e indeajuns pentru bebe. Trebuie doar sa-i arati. Tu hotarasti cum.

Urmeaza sa comentez despre alte sfaturi de la persoane cu experienta... de acum multi-multi ani.

duminică, 1 august 2010

Aproape 2 luni

Am intrat in alta epoca - tine capul tot mai bine, pentru noi e asa mare realizare.. la fel cum o sa fie si cu statul in fundulet, mersul in 4 labe, primii pasi, primele cuvinte :) Rade tot mai mult, ne zambeste.. si e atent la zgomotele din jurul lui.
Dupa saptamana ce-a trecut as putea zice ca a inceput sa fie mai greu. Hmm, dar nu e greul ala.. Cred ca am obosit noi :) Bebe e mai mare de-acum, incepe sa fie curios si atent la ce se intampla in jur.. vrea atentie, vrea sa-i acordam mai mult timp.. Si noi de oboseala nu ne dam seama ca el cere asa putin.. Doarme noaptea, doarme destul pentru un bebe de varsta lui, insa eu nu reusesc sa dorm de fiecare data cand doarme si el pentru ca as vrea sa fac chestii pe care le aman de multa vreme..
Am inceput cateva posturi, dar nu am apucat sa le mai public, pentru ca bebe avea nevoie de mine. Nu e mare plangacios.. maraie cand il doare burtica, rar plange tare, asa cum ma gandeam ca plang bebelusii.. Eh, este timp pentru toate. Pentru ca nu-l lasam sa ajunga la lacrimi si la plans tare. Invatam pozitii noi in care sa-l tinem, sa-i alinam durerile.. cred ca-l doare, pentru ca altfel n-ar plange. Am descoperit de mult care e plansul de foame si plansul de durere de burtica, pentru ca plans de scutec plin nu avem :) Dar, e asa dragalas cand zambeste.. zambeste cu toata fata, cu gura, cu ochii..
Avem o problema insa dupa baita.. Facem baie, toate bune si frumoase - ii place in continuare, insa dupa ce l-am scos din apa (la fel ca de fiecare data) plange si nu stim de ce. Foame nu ar trebui sa ii fie pentru ca mananca inainte de baie cu vreo 30-40 min, curat este.. si-atunci ce mai ramane? Ne-am gandit ca poate se sperie de ceva, dar oare de ce? Ramane mister de dezlegat.

Am pregatit aproape tot pentru botez, adica am gasit locul, am primit o lista cu meniul pe care mergem maine sa-l mai dezbatem.. Am comandat tortul, am rezervat fotograful si am pregatit niste decoratiuni.. Mai lucram la "amintiri" pentru oaspetii nostri.