luni, 29 martie 2010

29 de saptamani si 1 zi

Au mai ramas aproximativ 77 de zile pana cand ne intalnim. Ma sperie putin acest gand, dar e mai degraba un amestec de emotie, interes, curiozitate, teama, bucurie si incredere. Pentru ca stiu ca o sa ne schimbe viata, pentru ca o sa fie total diferit de tot ce am experimentat pana acum, pentru ca o sa fie si greu, dar o sa fie si fain.. si cand o sa-l vedem dormind linistit pe baietelul nostru (speram cat mai des:) ) o sa uitam momentele grele.

Masuratorile s-au schimbat cu cate un cm si astfel am ajuns la 102 cm la burta.. restul nici nu mai conteaza. Doar burta conteaza acuma. Am ajuns sa-mi doresc sa vad mai multi cm si mai multe kg sau macar niste sute de grame peste ce aveam. E semn bun ca bebele ia si el in greutate, creste. E tot mai clar ca nu prea mai are loc, miscarile se simt foarte bine, isi cam schimba orele de somn si de activitate.. si cere mai des de mancare.. si astfel sunt mai mereu obosita si fara energie. Bebe a trecut de 1kg, dar mai are de pus pe el vreo 2. Eu am ajuns la 71 si vreo 4-5 pana la sfarsit ar fi normale.. Vom vedea cate vor fi pana la urma.
Au aparut si mancarimile de burta, venele sunt foarte vizibile, au aparut si preocupari fata de sarcina si bebe. Oricat ai citi, nu prea stii la ce sa te astepti. Dar inveti in fiecare zi.

Am vizitat-o si pe Ayanna. Nici nu stiu ce cuvinte sa folosesc s-o descriu. In primul rand e mica, dar asa sunt toti copii de 2 saptamani :) apoi, frumoasa, cuminte - doarme si 4-5 ore.. Toata lumea e bine, parintii sunt deja experti in baita, curatat urechiute si nasuc, cremuit, uscat par, imbracat si papa. Fiecare are sarcinile lui, bine stabilite.. si se bucura de ea in fiecare minut.

sâmbătă, 27 martie 2010

Aproape 29

Am ajuns la 71 kg, masuratoarea o fac duminica - asa m-am obisnuit.. dar, burta se vede bine-bine, e rotunda si "tuguiata", semn clar ca e baiat - asa zic femeile :) Pe barbati nu-i intereseaza semnele astea. Am uitat de numele de gravida pe care mi l-a dat matusa mea - "2 in 1".
Mi-e foame dimineata devreme si seara tarziu.. Joey e hotarat, vrea sa manance.. Cred ca incepe sa faca si el reguli in viata mea.. reguli evidente, ca pana acum nu si-a "spus" parerea asa clar.
Reguli noi au aparut pentru ca trebuie sa mananc, sa dorm, sa ma imbrac altfel. E greu sa ma aplec sa-mi pun ciorapi sau pantofi, sa gasesc tricouri destul de lungi sa acopere burta.. dar nu asa de greu, stiind ce omulet e acolo, care reactioneaza la vocea mea, la atingeri.. pe care abia asteptam sa-l cunoastem.

Saptamana 28 a fost foarte plina, cu multa umblatura, cu multe cutii impachetate pentru mutare.. Cine ar fi crezut ca strangem asa multe lucruri in 5 ani? Noi nu.. :)
Dar, am reusit sa le ordonam frumos, sa le incarcam (eu mai putin sau chiar deloc) in microbuz si sa le transportam catre fostele noastre case..
Joey s-a cam revoltat ca l-am cam agitat, dar.. cred ca a inteles despre ce e vorba.. si ca oricum n-aveam de ales :( Ma linistesc in curand, promit!
Despartirea de Bucuresti s-a facut un pic, restul se face saptamana viitoare.. Ne pare rau ca plecam, de fapt ca nu-i vom vedea la fel de des pe oamenii care ne-au placut.. dupa altceva nu plangem. De ce sa plang dupa autobuzul 300 aglomerat? Sau dupa traficul haotic cu soferi care respecta doar regulile lor? De ce sa fim tristi ca plecam dintr-un oras prafuit si zgomotos, cu trotuare pline de gropi pentru care ar fi trebuit sa cumparam un carucior 4x4?
Am luat o decizie mai demult, Joey ne-a ajutat s-o punem in aplicare mai repede. Pentru el cautam aer mai curat, liniste, verde mai mult, sansa la servicii de toate felurile si siguranta.
Nu cautam luxul in Germania, nu cautam o viata iesita din comun.. cautam o viata normala. E clar ca termenul asta de "viata normala" e diferit de la om la om, dar pentru noi "normal" inseamna siguranta (si pe strada, si din partea autoritatilor, si orice tip de siguranta mai exista), un loc unde regulile sunt facute ca sa fie respectate. Ne-am "lovit" de multe ori de ideea ca "nemtii sunt reci". Cine zice ca e usor sa iti faci prieteni? Doar stim ce greu gaseti un om cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda, care trebuie sa-ti dovedeasca de nenumarate ori prietenia.. si asta e valabila in orice colt de lume, cu oameni de nationalitati si rase diferite.
Nu stim cum sunt altii, dar nici noua nu ne place sa fim vizitati pe neanuntate sau sa aparem la usa cuiva, asa pe nepusa masa. Oricat de prieteni am fi. Asta e diferenta intre romani si nemti. Nemtii iti zic clar cand te asteapta, se pregatesc frumos, iti pun casa si masa la dispozitie, iar daca tu te duci la el cand ai chef ce pretentii poti avea sa fii tratat frumos? L-ai deranjat de la ceva ce poate astepta de mult sa faca, oamenii aia muncesc, au dreptul sa isi rezerve timpul lor liber pentru ce doresc.
Peste tot pe unde am fost.. am primit un salut respectuos, un zambet, ajutor in caz de nevoie.. si cine a mai umblat prin lume cat de cat stie lucrurile astea. Si nu putem spune acelasi lucru despre romani. Nu sunt toti asa, stim asta foarte bine. Si nici nu vreau sa enumar cazuri de vanzatoare frustrate, de functionari incruntati si suparati ca nu le ajunge salariul.. Fiecare si-a ales ce vrea sa faca si asa am facut si noi. Am ales sa plecam.

duminică, 21 martie 2010

28

Am ajuns la 28 de saptamani. 28 saptamani diferite de toate celelalte din viata mea, dar deosebite si faine.
Saptamana 28 a debutat cu miscari multe, variate de pe la 5 dimineata.. Sunt putin derutata, pentru ca nu stiu daca face asa intentionat - stau in vreo pozitie incomoda pentru el sau e vreun reflex. Se misca cu totul, cateodata am burta "stramba" pentru ca se aduna in partea dreapta si astfel ramane un "gol" in partea stanga. Il astept cu nerabdare sa se miste, asa stiu ca e bine, chiar daca nu foarte comod.. Cine ar avea loc intr-o minge de fotbal / baschet? :)
Din cate am citit bebelusul invata acum notiunea de somn calm si somn agitat si chiar poate visa. Si perioadele de activitate sunt mai intense.. Nu stiu unde se credea el azi dimineata, dar a fost cel agitat moment al lui de pana acum.

Ma bucur ca s-a incalzit afara, nu de alta, dar nu prea ma mai incape geaca de iarna. Daca as fi stiut acum 2 ani ca o sa-mi fie de asa mare ajutor.. De-acum urmeaza perioada cu bluza si geaca desfacuta, de-acum e clar ce se ascunde acolo.. Daca erau dubii pentru unii, de-acum se vede rotunjimea burtii pentru toata lumea. Primesc tot felul de alinturi sau nume specifice perioadei.. si toate sunt dragutze.. "gravidutza", "grasule" etc. Oricum conteaza cine o spune si felul in care o spune.
Oricum, numa burta e de mine.. nu prea m-am ingrasat in partile care nu tin de sarcina: picioare, solduri, brate.. Ma incap pantalonii de dinainte, chiar daca nu mai pot sa-i inchid :) Si bluzele sunt bune, doar ca putin cam scurte..
Masuratorile sunt la fel.. Asta ma pune pe ganduri.. ca nu are cine sa-ti dea vreo confirmare cat tre sa "pui" pe tine pe saptamana. Cum am mai zis, fiecare femeie e diferita, are ritmul ei si eu cred ca daca ma simt bine, nu am dureri, mananc cat am nevoie si cand am nevoie e bine.
Site-urile zic ca ar trebui sa pun cam 500 g pe saptamana, impartite intre mine si bebe.
Bebe Mark ar trebui sa fie deja aproape de 1 kg. Nimeni nu stie cu exactitate. E posibil sa fi descoperit ce bun e degetul lui mare :)
De ieri am trecut la alt tip de exercitii. Sunt in special de respiratie si de relaxare a coloanei.. Azi am citit povestea de nastere a unei femei si m-a pus pe ganduri. Am si plans. Trebuie sa iau in serios partea asta, sa fiu stapana pe mine cand o veni momentul si sa ma rog sa fiu tratata normal si cu atentia necesara unei femei care naste.. Am zis oare "ce bine ca ne mutam din Romania"? Dar, legat de nasteri am citit si vizionat povestile unor femei din alte tari.. pentru care nasterea chiar a fost cel mai frumos lucru.. Metodele de relaxare si povestile le vedeti aici.

Legat de mutare, am ales orasul: Munchen. Motivele: principalul motiv e ca e mai aproape de casa.. e primul mare oras de la granita, de la Arad poti ajunge in 10 ore :). E un oras dezvoltat in toate domeniile de activitate, deci cu sanse mult mai mari de a gasi un job. E aproape de munti, din unele apartamente se pot vedea Alpii. Are Oktoberfast, chiar daca noi nu suntem mari bautori de bere :) Si o sa mai notam motivele pe parcurs..

miercuri, 17 martie 2010

Suntem insarcinati :)


si ne recalificam. In meseria de parinte.
Stim ca e cea mai solicitanta meserie, dar cred ca vom primi beneficii zilnic, vazandu-l cum creste, cum se dezvolta.
Avem multe de oferit, suntem cei mai buni parinti pe care Joey ii poate avea. Ne vom stradui sa-i oferim tot ce are nevoie, sa fim responsabili ca parinti, sa luam hotarari bune pentru el si pentru noi ca familie.. Germania veniiiimmmm!!

luni, 15 martie 2010

Am ajuns la 27 de saptamani..

100 cm si 69,7 kg.. De-acum se pare ca iau mai repede in greutate, e bine pentru bebe, dar asta inseamna ca nu trebuie sa exagerez, tot trebuie sa am o dieta echilibrata. Chiar nu mi-am facut griji ca ma ingras, sunt multumita de kilogramele mele, am mancat ce am vrut, cand am vrut. Pizza mai rar, ca-mi provoaca arsuri.. iar alte produse de fast-food, care inainte imi cam faceau cu ochiu, stiu ca nu sunt bune, ca sunt calorii goale, fara niciun beneficiu pentru mine sau bebe.. si incerc sa le evit.

Bebe se misca mult, asta e bine.. chiar am citit ca ar trebui sa-l supraveghez, sa aiba cel putin 10 miscari pe ora.. "Burta" e mai sus decat pana acum, uterul s-a ridicat si s-ar putea sa fie mai greu sa respir. Si stomacul trebuie umplut mai des cu mai putina mancare, ca sa nu-i creeze disconfort. Trebuie sa ma odihnesc cu orice ocazie.
Banuiesc ca sta cu capul spre partea mea dreapta si piciorusele spre stanga.. acolo se simt loviturile mai puternice.. Ma uimeste ca e din ce in ce mai puternic si asta e doar inceputul :)
Cred ca ne aude, dar nu pot garanta ca raspunde clar la vocea noastra.. Am inteles ca undeva la sfarsitul lunii a 7-a reactioneaza clar la vocile noastre.. Tre sa mai fac rost de cantecele :)

Alte stiri despre baietelul nostru? Ii zicem si Mark si Joey, e vioi de multe ori pe zi, dar vad ca ma lasa sa dorm noptile.. Cand m-am culcat mai tarziu s-a mai razvratit el, dar l-am ascultat si m-am intins pe partea care ii place lui.. Nu vrea nimic deosebit de mancare si cu atat mai putin la ore ciudate din noapte..

Stiri despre Ayanna si mamica ei.. Ayanna se schimba de la o poza la alta, seamana cu tata dar si cu mama.. Sunt bine amandoua, se bucura una de prezenta celeilalte, Rebe face poze intruna si cred ca abia asteapta sa mearga acasa impreuna, sa-i faca baita, sa-i puna hainutele spalate si calcate de atata timp.. si s-o vada cum creste si cum in fiecare zi se face mai draguta si mai frumoasa. La fel si taticu.. :)
Deja trebuie sa le cerem sfaturi despre ce patut sa luam, ce carucior e ok.. si peste cateva luni (teoretic peste fix 3 luni) trimitem si noi primele impresii despre cum e sa fii parinte..

vineri, 12 martie 2010

Vine Ayanna...

Cum trece vremea asta.. Parca mai ieri faceam planuri de vacanta, visam la multe grade in Spania si apoi pregatiri de nunta.. si acum niste picioruse isi fac loc la mine in burta.

Prietena mea cu burta mai mare decat a mea, din postul anterior tocmai trece prin niste chinuri ca sa primeasca primul cel mai frumos lucru din viata lor, pe Ayanna.
Bebele meu da din picioare sau sughite.. Poate din cauza mea, pentru ca sunt acum atat de impresionata. E mare lucru sa aduci pe lume un copil, nu? Oricum eu sunt foarte impresionabila in perioada asta.

Ce mai face bebe Joey?
Are ochisorii albastri si speram sa ramana albastri, ca doar are de unde sa-i mosteneasca :), are amprente, se misca mult, raspunde la atingeri si zgomote, se trezeste dimineata inaintea mea si creste incontinuu. Are vreo 800-850 g si cam 35 cm. E mare, ma si mir ca are loc.. si cat o sa mai creascaaaa..

Ce fac eu?
Experimentez dureri noi in zona pelviana, sunt usoare si suportabile. Se inmoaie ligamentele si articulatiile din zona, uterul urca.. o gramada de modificari. Gleznele nu se umfla, dar la baie trebuie sa merg mai des.. Noaptea ma inconjor de o gramada de perne, la spate, sub burta, intre picioare.. ce bune sunt :)
Meniul e variat in continuare, sunt rasfatata la Arad.. am parte de aproape toate alimentele ce trebuiesc consumate: lactate, carne, legume, fructe.. si o exceptie - ciocolata.. Azi am mancat si linte.. E fain asa, cand cineva gateste pentru tine, te intreaba intruna ce vrei sa mananci :) Asa ar trebui sa fie toate fetele sau femeile - rasfatate..

Astept cu nerabdare sa primesc confirmarea ca bebelusha Ayanna a sosit cu bine printre noi, ca mami nu s-a chinuit prea tare si ca toti cei 3 membri ai familiei sunt sanatosi si fericiti.

duminică, 7 martie 2010

26 de saptamani in balon

26 de saptamani sau 180 de zile au trecut de la inceputul calatoriei si au mai ramas mai putin de 100 de zile pana facem cunostinta cu Mark si/sau Joey..
Balonul a ajuns la 99 cm.. o fi din cauza ca a crescut el sau ca sunt de 2 zile la Arad si mananc 2 feluri la o masa? La kg nu se simte, am un kg in plus fata de saptamana 24.. Si am mancaaat de toate la tot felul de ore.. nu erau pofte :D

Saptamana asta a adus nou o durere de picior drept (nu stiu de unde), cu cea de spate ne-am obisnuit; oboseala si parca si niste crampe in burta.. o fi de la burta care creste, creste si nu se mai opreste :) Pe unele site-uri am gasit ca e normal sa ai dureri de incheieturi si glezne umflate..

In asa momente ar merge o baie calda relaxanta. Dar nu se poate. De ce? Pentru ca exista riscul de infectii (pot fi cativa microbi in apa), iminenta de avort (apa fierbinte poate declansa contractii), cresterea tensiunii arteriale si de aici ameteli si chiar lesin.. Ne relaxam la dus si apoi prin masaj cu ulei..
Aceleasi efecte ar aparea si daca ai intra la sauna.. de asta trebuie evitata.
Si nu mai zic de solar..

Ca tot am ajuns la ce nu ai voie.. nici gelurile, lotiunile sau servetelele umede pentru zona intima nu sunt indicate, pentru ca poti irita zona si astfel poti creste riscul de infectie urinara.
Alte "interdictii": vopsitul parului (din cauza chimicalelor continute in vopseaua pentru par), epilatul cu ceara (o durere intensa in ultima parte a sarcinii poate provoca contractii si de asta e bine sa eviti sa faci acest lucru in cel de-al 3 lea trimestru) si calatoria cu avionul in ultimele saptamani (cele mai multe companii au o limita superioara undeva la 32-34 saptamani, altele chiar si mai mica, dar accepta cu bilet de la medicul ginecolog. Unul dintre riscuri cand zbori este formarea unui cheag de sange intr-o vena. Este o complicatie rara, dar grava, a oricarei sarcini. Riscul de tromboza creste prin lipsa miscarii si deshidratare. Alta problema ar fi
expunerea la radiatii.

Intre timp bebe creste, e mai mare cu vreun centimetru si putin mai greu decat saptamana trecuta. Daca as baga o lumina in burta, bebele ar putea reactiona pentru ca i s-a dezvoltat nervul optic.

Diferenta de burti e de 21 cm si vreo 13 saptamani.. Asa voi arata si eu peste 99 de zile.

miercuri, 3 martie 2010

25 de saptamani si 3 zile..

25 de saptamani si 3 zile are bebelusul.. e marisor de-acum, se apropie de 750g si are peste 30 cm.. Papilele lui gustative s-au dezvoltat si poate distinge gusturile dulce, sarat sau amar. Tot in aceasta perioada se "dezvolta" ceva ce o sa-l ajute dupa nastere, si anume plansul.. :)
Are pielea ridata si uscata si strange grasime pentru mai tarziu.. se formeaza articulatii, inele si ligamente la coloana. Si s-a prins unde e sus si unde e jos.. si incepe sa cerceteze ce are la indemana.. E treaz mai mult sau in mai multe reprize, pentru ca il simt de mai multe ori pe zi si noapte. Incep loviturile alea in organe cu care te "amenintau" prietenele sau cunoscutele care au fost insarcinate "Las' ca vezi tu cand te loveste in ficat" :) Pana acum sunt suportabile.

25 de saptamani si 3 zile pentru el, asta inseamna trimestrul 3 pentru mine..
O gramada de site-uri de profil anunta problemele acestei perioade: dureri de spate si picioare, vergeturi, ochi sensibili la lumina, arsuri la stomac, urinari mai dese, constipatie.. si cate or mai fi.
Pe de o parte, citindu-le, ma simt bine, stiind ca e ceva normal si nu am aceste probleme pentru ca am mancat sau nu am mancat ceva, am baut sau nu destule lichide sau am facut sau nu miscare.. pe de alta parte, exista pericolul de a le observa si poate de a ma panica.

Intr-adevar, simt nevoia sa mananc mai des, cineva imi goleste stomacul tare repede.. zilele astea a fost mai greu, ca mereu am tot fost plecata de acasa.. dar, eram aprovizionata si am mancat cand mi-a fost foame..
Apoi, tot acel cineva ma apasa si pe vezica si trebuie sa caut repede o toaleta.. daca as mai fi avut chestii de rezolvat prin Bucuresti, cred ca as fi invatat toate toaletele.. Si le-as fi indicat pe cele cu toalete nasoale.. Apropo, unul dintre aceste locuri nasoale e Serviciul de Pasapoarte din Bucuresti.. au 2 toalete ecologice infecteeee :(
Sa revenim.. am bifat pana acum dureri in zona lombara, urinari mai dese si foame la intervale mai mici decat pana acum..
Am scapat deocamdata de vergeturi (sau nu le vad eu?), de arsurile la stomac, de "ochii uscati" si de constipatie.. si de pierderile de urina. Exercitiile Kegel (la sfatul Dianei) isi fac efectul.. pentru ca se pare ca-mi intaresc musculatura din zona genitala si inca nu au aparut aceste probleme.. Aceste exercitii pot fi facute de catre oricine are probleme de incontinenta urinara, nu doar de femeile gravide.. Si sunt usor de facut si le poti face oriunde.
Tot cu trimestrul III am experimentat si contractiile Braxton Hicks (numite asa dupa medicul care le-a descris), adica niste contractii nedureroase, dar uneori neplacute - uterul se contracta si astfel exerseaza, pregatindu-se de travaliu. In ultima luna de sarcina pot deveni puternice si dureroase si te pot induce in eroare, crezand ca ai intrat in travaliu. Travaliul se considera atunci cand in 10 minute ai 5 contractii puternice, fiecare de 50-60 secunde si mai ales ca sunt insotite de dureri de spate, dureri pelvine sau abdominale.
Contractiile Braxton Hicks pot fi regulate, de 30 secunde la fiecare 5 minute si pot tine si cateva ore.

La mine contractiile cred ca au aparut din cauza oboselii, am mers mult pe jos in ziua respectiva si am "uitat" sa beau si apa.. Medicul mi-a zis sa iau No-spa si supozitoare Scobutil, pentru efectul antispastic. Sunt medicamente acceptate in sarcina, nu afecteaza bebelusul. Le port in poseta mereu, ca nu se stie cand e nevoie de ele. Am luat no-spa si m-am simtit mai confortabil imediat. Cand apar aceste contractii trebuie sa te relaxezi, sa nu te agiti, ca mai rau iti faci. Trebuie sa stai putin intinsa (daca ai unde) si sa respiri adanc pana trec.. si sa bei multe lichide. Daca nu trec dupa ce ai facut toate astea e indicat sa iei legatura cu medicul..

Voi incerca sa fiu mai atenta, sa nu mai fac "plimbari" asa lungi.. sa ma odihnesc mai des si sa evit problemele ce ar putea aparea.
Am citit povestile unor femei care au nascut (pe ro-mamma.com) si oricat ai citi, nu poti stii ce te asteapta.. cand se rupe apa, daca se rupe, cat de mari vor fi durerile, cat te vei chinui sau cat de usor o sa fie.. Prefer sa aman aceste ganduri pentru momentul cand se vor intampla, ca acum nu ma ajuta la nimic :)

Pana atunci ne ocupam timpul cu alte activitati mai placute.. cum ar fi pozatul artistic :) Astept pozele.. si cand le voi avea le voi impartasi cu toata lumea..

luni, 1 martie 2010

Saptamana 25

Ce e nou?
1 cm in plus pe burta si aproape jumatate de kilogram in plus fata de saptamana trecuta.. O nimica toata, nu? Dar e ziua de scris pe blog si nu puteam lasa ziua sa treaca asa.
De fapt sunt noi si miscarile mai pronuntate, mai dese.. incepe sa reactioneze la mediul in care sunt.. aude muzica si inca nu stiu daca ii place ori ba.. De dansat inca nu stie, mai asteptam putin ca sa-l invatam.
Asa cum am mai zis, inca ma minunez de ce se intampla, ma bucur de senzatii si incerc sa fac tot ce trebuie ca sa-i fie bine.. Acum, cand scriu e cam tarziu si ar trebui sa merg sa dorm :)
Mai stau putin, promit..

Azi a fost o zi plina.. de creatie.. La pranz plimbare la Muzeul Taranului Roman, sa vedem martisoarele de anu' asta si sa mancam neaparat Kürtőskalács..

iar dupa-masa martisoare.. Am facut vreo 35-40 cred..
E greu sa te opresti o data ce te apuci :)
Mai am multe in plan, sa vedem ce voi reusi sa fac.. Sambata am reusit sa scurtez pantalonii de gravida.. ma asteapta o fusta si un tricou..
Pana atunci mai stau pe net, mai caut sfaturi pentru viata noua ce ne asteapta.. mai ales pentru partea de acomodare.. macar noi sa stim cat de cat ce am avea de facut, ca el doar o sa planga..

Si sa nu uit: ne-am hotarat pentru un nume - Mark.. Ramane sa vedem care o sa fie al doilea nume..